Nu știu cum îmi imaginasem eu Washington-ul. De fapt, nu cred că am stat prea mult să mă gândesc. Văzusem doar câteva poze de la Capitol Hill și cam atât. Dar când am ajuns acolo…

Am plecat împreună cu Lavinia din New York cu autobuzul de 5 dimineața, ca să fim acolo deja pe la 9. Vorbisem cu prietenul Anthony, care acum lucrează acolo, ca să ne programeze pentru un tur ghidat. Drumul mi s-a părut destul de rapid și ce mi-a atras atenția este ca între orașe, de-o parte și de alta a drumului, este doar pădure. O pădure atât de sălbatică încât sunt instalate garduri care să protejeze deopotrivă animalele și șoferii. Aaa, și am văzut și o căprioară!

Nu vă mai povestesc acum despre nodurile rutiere de la intrarea și ieșirea din orașe, cu sensuri suprapuse, foarte întorocheate, cu sensuri speciale pentru autoturisme, autocare și camioane…

Am ajuns la Union Station și am fost uluită. În viața mea nu am mai văzut o gară atât de frumoasă și de elegantă. Pe de altă parte, este un centru comercial. Da, un doi-în-unu, combinație la care se puteau gândi numai americanii! 🙂

Capitol Hill este destul de aproape de gară. Am mers pe jos, ca să gustăm întâi din atmosfera orașului. Oamenii îmbrăcați business, o mulțime de turiști, mult spațiu verde în care zburdau zeci de veverițe, aer curat, niciun skyscraper. Am trecut pe la Curtea Supremă a Statelor Unite, unde se adunase lumea, deoarece urma să se anunțe o decizie importantă. Eram acolo. Senzația era de nedescris și cred că se vede asta și în poze! 🙂

Am nimerit într-o perioadă în care la domul Capitoliului se făceau lucrări de restaurare…și pe exterior, și pe interior. Am aflat de la Anthony așa: Capitoliul a fost una dintre primele clădiri moderne. Când au început construcția, americanii știau deja că de acolo vor conduce America. După sala mare a intrării, am găsit o stea albă pe jos, din marmură, înconjurată cu șnur ca la muzeu: „Aici, americanii au vrut să fie centrul 0. Apoi și-au dat seama ca sunt oarecum pe plajă și în vest mai au atâta teritoriu!”, ne-a spus Anthony cu o notă de amuzament.

În plus, nicio clădire din Washington nu trebuie să fie mai înaltă decât domul Capitoliului. E lege! Așa se explică faptul că în oraș nu există blocuri înalte.

Înăuntrul clădirii, am găsit multe statui. „Statele trebuie să aibă câte o reprezentare în Capitoliu. Fiecare statuie reprezintă câte un personaj important pentru fiecare stat.”, am primit repede și explicația. Cum am ridicat privirea, am zâmbit. Deși domul era în lucrări, faimoasa pictură, The Apotheosis of George Washington pictată de Constantino Brumidi în 1865, era vizibilă. Din Capitoliu am trecut printr-un culoar lung (și nu foarte secret din interior, poate doar de la suprafață) și am ajuns în Library of the Congress. Biblioteca aceasta este cea mai mare din lume, ne-a spus Anthony. Ei bine, am simțit nevoia să verific. DA, este! Are peste 160 de milioane de cărți și cam 1,4 kilometri de rafturi. Aici este și Biblia lui Gutengerg! Am intrat și în sala de lectură și alte câteva încăperi în care turiștii nu aveau acces (avantajele de a fi prieten cu un angajat al Capitoliului).

De acolo am luat metroul. (Ca să fac o paranteză, metroul are un alt sistem de taxare față de New York sau orice alte orașe europene pe care le-am vizitat. Nu există că „vrei o călătorie”. Trebuie sa cumperi o cartelă, să pui câțiva dolari pe ea și să o validezi la intrare, apoi și la stația de ieșire. În funcție de câte stații ai mers, vei plăti. Dezavantajul e că e individuală.) Prima oprire: Casa Albă. Agitație mare, turiști și mulți agenți de pază…dotați cu pistoale…reale! Nu ne-au lăsat să ne apropiem de gard. De fapt, nici măcar nu ne-au lăsat să traversăm pe trotuarul de lângă gard!

Apoi am luat la pas Nacional Mall, un parc imens plin de memoriale și monumente.

Seara am fost în Georgetown, un cartier al capitalei americane. Acolo ne-a dus Anthony pentru că BuzzFeed, un site de încredere, a spus că la Baked and Wired se găsesc cele mai bune brioșe din lume. Eu tind să le dau dreptate! Mai ales că este un loc drăguț și cozy, în care lumea lipește șervețele cu mesaje pe perete. Sute de impresii din zeci de țări! Am lăsat și eu! 🙂