New York nu este orașul care să-ți dea posibilitatea să-l cunoști în profunzime în câteva zile. Îți trebuie poate luni sau chiar ani să mergi pe toate străzile, să mănânci la toate restaurantele, să intri în toate muzeele, să bați toate aleile din Central Park, să bei câte o bere la toate barurile cool din Brooklyn sau chiar să cumperi câte ceva din toate magazinele de haine și accesorii…

New York e prea mare, prea aglomerat și prea diversificat. Dar mă știți, eu mă încăpățânez întotdeauna când vine vorba să vizitez un oraș. Mai ales că voiam să vin aici de mică și chiar nu credeam că voi ajunge. Așa că, în defavoarea somnului, am cunoscut o mică parte din The Big Apple!

După ce am petrecut suficient timp în Times Square (despre care v-am povestit aici), zilele următoare le-am petrecut făcând tururi… și am început cu unul prin sudul orașului…

Staten Island și Statuia Libertății

TripAvisor e cel mai bun prieten când vine vorba de sfaturi, să țineți minte asta! Prin urmare, ca să economisesc și o groază de bani, și timp prețios, am ales să văd Statuia Libertății de pe ferry-ul care merge către Staten Island. Este gratuit, durează doar 20 de minute cursa, eviți orice fel de coadă, iar peisajul este mirific: vezi emblema orașului și Manhatten-ul în stânga ei!

Faimosul Wall Street

Când ne-am întors din Staten Island, ne-am îndreptat direct spre marele Wall Street! Nu l-am întâlnit pe DiCaprio pe acolo. În schimb am găsit aglomerație, clădiri înalte și impunătoare, Trump’s Building, statui – probabil – poleite cu aur, tipe îmbrăcate prost și…mulți turiști.

9/11 Memorial & Museum

Din Wall Street am ajuns imediat la memorialul atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001, deschis la 10 ani de la tragedie. În locul celor două clădiri, acum există două fântâni “fără fund”, pe marginea cărora sunt gravate numele celor care au dispărut atunci. Apa cade în trepte și face un zgomot de te trec fiorii. În spate, o construcție care seamănă cu un turn căzut adăpostește Muzeul Memorial, deschis publicului în mai 2014. Este un muzeu trist, emoționant, care prezintă peste 23.000 de imagini, 10.000 de artefacte, 2.000 de istorii ale celor care și-au pierdut viața (aduse de prieteni și familii) și peste 500 de ore de înregistrări video.

Sus, în One World Trade Center

Lângă memorial, a fost ridicată cea mai înaltă clădire – cei care încă mai cred că Empire States Building e cea mai înaltă clădire din New York se înșală amarnic. One World Trade Center reprezintă reconstruirea (reinterpretată a) celor două turnuri. Este cea mai înaltă clădire din emisfera vestică și a șasea cea mai înaltă clădire din lume… adică are peste juma’ de kilometru înălțime (mai exact, 546 de metri). Construcția ei a început în 2006, în 2013 a fost finalizată, iar în noiembrie 2014 turiștii urcau deja la Observatorul aflat la etajul 102.

OK, wanna do this! O coada destul de mare, am stat cu 15 minute în plus deoarece nu mi-am cumpărat online tichetul de 32 de dolari. În total, vreo 45 de minute. Dar la câtă lume era acolo, mi s-a părut chiar puțin.

Liftul te duce în vârful clădirii în mai puțin de un minut. Îți țiuie urechile teribil. Pereții liftului sunt niște ecrane imense și te simți ca și când ai pluti. Un grafic îți arată poziția în clădire, în timp ce sub ochii tăi (și sub picioarele tale oarecum) se construiește New York-ul. Sus, vezi cum anii se derulează, iar orașul se dezvoltă. Când ajungi la etajul 102ajungi în prezent, iar un preview îți este oferit cât se ridică și se lasă o cortină metalică aflată în fața geamurilor de pe coridor. De-a dreptul enervant când geamul a fost acoperit din nou, nici nu apucasem să fac ochii mari sau să găsesc Empie States Building! Nu mai puteam de nerăbdare, abia așteptam să ajungem în observator. Și iată-ne acolo!

Observatorul este circular și poți admira orașul din orice parte. Liftul, restaurantul și magazinul de suveniruri se află în mijlocul spațiului și nu incomodează deloc turiștii care vor să admire panorama. Încă un plus? Nu te dă nimeni afară de aici! Odată ce ai intrat, poți sta oricât vrei! Mulți se duc cu o oră înainte să apună soarele și rămân acolo până noaptea, pentru a avea ambele priveliști. Cool, nu?

Prin City Hall Park

Deși pe grabă, nu am putut să nu remarc direrența: în Europa, oamenii vin în parcuri să hrănească porumbeii. Aici, și am văzut asta și în Washington, ei vin să dea semințe și nuci veverițelor…care sunt tare prietenoase, pufoase, jucăușe și numai bune de mângâiat…dar nu le prinzi nicicum! 🙂

Culorile din Cartierul Chinezesc

Chinatown este pata de culoare a New York-ului. E un alt oraș, cu granițe clar definite. De pe orice străduță vii, mesaje din luminițe te primesc frumos aici: “Welcome to Chinatown!”. Dacă nu ar exista acele decorațiuni specifice din hârtie, ai putea să juri că ești într-un târg dintr-un fel de Istanbul chinezesc. M-a dus cu gândul la peisajul de acolo. Fiecare parter de bloc a fost transformat în magazin cu-de-toate sau în restaurant. Aici turiștii vin să ia suvenire la prețuri mici. Atenție însă, prețurile sunt mici numai atunci când și cantitatea e mare! Altfel, sunt la fel ca în centru!

The groceries din stradă sunt ca din filme: toate fructele/legumele au aceeași dimensiune, lucesc și sunt așezate atât de perfect, că nici măcar o persoană cu OCD nu ar fi putut să facă asta mai bine!

În inima Cartierului Chinezesc se află – Surpriză! – Mica Italie! Da, fugi repede aici și mănâncă o pizza înainte să mori de foame în NYC (cred că subiectul ăsta merită o postare separată, deci va urma)!

Brooklyn Bridge

Din Cartierul Chinezesc ieși ușor spre Brooklyn Bridge. Tocmai în ziua aia aflasem de la draga mea Lav că se poate traversa cu piciorul, având o pistă specială (cam strâmtă, ce-i drept). Ei bine, până la detaliile astea nu ajunsesem în documentările mele.

Eram deja foarte obosită, era noapte și frig (2 grade) și bătea vântul. Podul mi s-a părut extrem de lung, chiar dacă priveliștea Manhattenului de acolo și a Statuii Libertății era superbă. Când mă uit acum pe hartă văd că podul chiar e lung, are aproape doi kilometri! Dar sigur că a meritat din plin, în ciuda oboselii!

Direct la gară

Nu, nu era suficient tot ce făcusem în acea zi! Am luat metroul pentru că nu mai puteam să merg și m-am dus direct la Grand Central Terminal. S-a turnat un film acolo și voiam să văd dacă stelele de pe  tavan chiar strălucesc!

– va urma –