Am început să scriu despre Brazilia pe Facebook, la cald, din teren. Așa, pe scurt, punctat, cu tot ce aflam și ce ni se întâmpla; am adunat lucruri aleatorii despre Brazilia așa cum e ea, descoperită la pas chiar și dincolo de traseele turistice – cu provocări, cu planuri făcute și desfăcute pe loc, în timp ce ne adaptam culturii și situațiilor apărute. Și asta, în timp ce ne bucuram de tot ce are mai frumos, mai palpitant și mai deosebit de oferit.
Și de pe Facebook le adun pe toate și continui aici, punând cap la cap tot ce am scris în notes-urile mele de pe telefon ba seara înainte de culcare, ba din bus, ba de pe ferry, ba din avioane, ba de pe canapea când am stat să ne gândim ce am mai fi vrut să știm/ să ni se mai spună/ să citim înainte de plecare în toată documentarea aia stufoasă pe care am făcut-o. Asta e ce am trăit noi intens. Poate, măcar o parte din ce am aflat și am scris aici, îți va fi utilă când vei ajunge la fața locului. Și știu că multe sfaturi sunt aur (ar fi fost și pentru noi) mai ales pentru cei care vor să călătorească pe cont propriu, fără circuite.
- Ne-am pârlit stând la plajă o oră pe nor, cu SPF 50. Găsești la fața locului SPF 60, 70…
- Avem bășici în talpă. Literally. Sunt atâtea de văzut oriunde am fi, mult mai mult decât ne-am așteptat (și documentat), că facem minimum 10 km pe zi. Dar am ajuns și până la 17.
- Încă nu înțelegem de ce e mai ieftin (cost/persoană) Uber decât să schimbăm 2-3 busuri din punctul A în punctul B (și nici nu înțeleg de ce atât de rar există un bus direct între zonele de interes).
- Ce vă place la țuica din trestie de zahăr, eu nu înțeleg. Dar I know is just me. Noroc că au variantă pentru oameni ca mine: caipiroska, pe care o fac cu vodcă!
- Unpopular opinion: Nu ne place prea tare Copacabana. Am găsit plaje infinit mai nice & safe.
- Ianuarie și februarie în Brazilia = șanse considerabile de vreun cod roșu de furtuni/de valuri.
- Vai, ce fain e în cluburile de samba din Rio!
- Traseele prin jungla Tijuca NP sunt fa-bu-loa-se! Și nici măcar nu-s așa grele.
- Tapioca creamy cheese cu mix de vită și pui, unde ai fost până acum? Bun venit în viața mea!
- Deja am piele de găină când temperatura scade la 24°C. Cred că vara în Brazilia nu-i suficient de caldă pentru mine.
- Ne omoară toate WiFi-urile parolate, dar și alea care cer de la 7 USD/h pe cel mai lent net din lume.
- Nope, contrar a ceea ce ar zice mulți, Brazilia nu e ieftină deloc, mai ales pentru turiști. Sunt multe chestii cu prețuri separate pt turiști vs. localnici. Ca netul pe date, de exemplu. Nu mai spun de trenurile și microbuzele spre obiective – la prețuri de elicopter la Iguazú pe partea argentiniană.
- M-a pișcat o muscă de mi-a dat efectiv sângele.
- ÎNCĂ nu ne-a jefuit (involuntar) nimeni. Dar nici nu ieșim noaptea de nebuni în zone dubioase pe unde totul se transformă în apocalipsa zombie.
- Am descoperit vinul de Chile. Love!
- Español? Nao. English? Nao. Noroc că ne-am descarcat translate-ul în portugheză, că altfel n-avem nicio șansă. Nicăieri!
- Soarele răsare prea devreme (05:30) și apune la fel de devreme (18:30). Votăm pentru schimbarea orei!
- De ce să facem un tur turistic într-o favela când putem sta într-una? Asta se întâmplă când rezervi cazare pe Booking fără să te uiți bine pe hartă. Am supraviețuit!
- Fotbalul, religie națională. Mai fac unii turiști aroganțe și vin pe aici în tricou cu Messi, poate le plac privirile alea.
- Vai, ce mișto e rochia aia! Oh, dar suntem cu rucsacii cu limită de kg și în limita aia suntem deja… Lasă, că o salvez să-mi facă mama una la fel!
- Brazilia e imensă. E atât de mare că orice distanță te minte rău pe hartă, orice drum ce crezi că-l poți face cu mașina în 3-4 ore e, de fapt, la 15-20 de ore depărtare… sau la o distanță de aprox 2h cu avionul. E singura țară din lume traversată atât de linia ecuatorului, cât și de un tropic! Așa că chill cu recomandările de Recife, Amazon și Lençóis Maranhenses NP când omul e în zona Rio, că nu-i o țară cât a noastră. Aici ai ceva nou de explorat zilnic pentru vreo 3-4 ani.
- Palitos de queso con salsa. Nu pot explic dincolo de bucăți de ceva cașcaval-brânză pane, doar mănâncă până nu mai încape!
- Tot timpul e steag roșu pe plajele expuse din Rio? Acum înțeleg de ce vin suferii pe aici.
- Orice vânzător de porumb fiert pe plajă are POS. Wow, frate! Ah, și taxiurile au POS. Oricine are POS, mai puțin șoferul de bus.
- Învață să nu cumperi apa de la gheretele de pe stradă – triplu preț. Always market. Nope, nu bea de la robinet – apa pleacă potabilă, dar e o problemă cu conductele vechi – cam ca la București.
- În general, ne plac berile locale și tot experimentăm. Au și ei un altfel de Skol, dar și Brahma – foarte bune la draft. Iar berea Skol braziliană e mai bună decât cea românească.
- Încep să mă obișnuiesc cu caipirinha,iar asta mi-e teamă că mă transformă în alcoolică.
- Am descoperit un sos picant fabulos și delicios, iute de leșini. Nimeni nu ne spune cum se numește, ci „îl facem aici, în restaurant”.
- Poate învățăm să întrebăm cât e „taxa artistică” atunci când ne așezăm la bar. (să nu se înțeleagă greșit, și cei care cântă live trebuie plătiți și merită asta, dar as vrea să știu de la început cât e de masă/persoană, nu la final, direct pe nota de plată – fiecare își stabilește propriile reguli – poți plăti de la 5 reali/masă până la 50 de reali/persoană).
- Uneori, să-ți fie mai frică de maimuțe decât de hoți. Și nu le hrăni. Oricum se hrănesc singure din rucsacul tău dacă simt ceva mâncare. Ah, și ascunde telefonul, sunt topite după orice sclipește!
- A plouat de a rupt în ianuarie, cu coduri roșii, cam mult pt perioada asta a anului – zic și localnicii. Dar măcar apa oceanului e caldă, yay!
- NU vă spălați hainele la hoteluri, pls. Never ever. Deși am făcut asta în multe locuri din jurul lumii, aici e singurul loc (Rio) în care ne-au luat aproape 100 de dolari pe nici măcar o mașină plină de tricouri și pantaloni scurți. Evident, fără un calcul prealabil, că deh. Au super multe spălătorii publice (spălat + uscat), curate și foarte decente (420 reali vs 20-25 de reali pe mașina de rufe).
- Chopp înseamnă bere la draft. Și e chiar bună.
- În centrul din Rio, în bazarul ăla haotic, 90% din chestiile de la vânzare jur că par chinezării – poate și pentru că deja e tot orașul în vibe-ul carnavalului și se vând accesorii colorate în neștire. Dar am adorat metrajele de materiale sclipitoare, de dinainte de carnaval. Nu găsești cine știe ce haine (doar accesorii basic), fiecare își face propriile creații pentru marele eveniment din februarie.
- Lapa, acel Lipscani, dar cu muzică super bună, live!
- Nu înțeleg moda locală de noapte. Sorry. Deci orice ai alege, e bine!
- Decât să iei și să schimbi transporturile publice din punctul A în punctul B (autocare – în principiu, folosite de turiști) și să ajungi în muuuuulte ore, mai bine dai cu 25% mai mult și ajungi în mai puțin 4 ore în cuca măcăii. Plus că nu aștepți, nu alergi, nu riști să fie transportul full și să fie nevoie să stai după următorul.
- Insulă remote înseamnă să n-ai curent când plouă. V-am zis că plouă?
- Facem baie în Autan, dar ne tot ciupesc niște muște nenorocite, #&%~$#, că mor!
- Aproape toți turiștii întâlniți în Brazilia sunt argentinieni. Măcar ne înțelegem și noi cu cineva în spaniolă.
- La TV-urile din baruri, nu există altceva în afară de meciuri. Chiar și în reluare, lumea încă sare în sus la gol.
- Nu înțeleg de ce turiștii au pelerine de ploaie PESTE costumul de baie, când vin de la plajă. E o modă de pelerine-pungă, ceva?
- Nu știu dacă în toată Brazilia, dar în SP-Rio și Igu, nu arunci hârtie igienică în WC. În general, cam peste tot scrie. Și nu arunca, cică se înfundă; vasele de toaletă sunt ciudate ca formă și o să observi asta din prima.
- În Ilha Grande, la un magazin, berea rece e mai scumpă decât berea de pe raft! Povestesc cam mult despre bere, nu?
- Fraților… Am prins soaaaaareeee la plajă!!! Fără niciun nor, fără nicio picătură de ploaie. Asta, în timp ce, pe continent, turna cu găleata! Zile la rând! Trăiască insulele!
- A doua cea mai frumoasă plajă din Brazilia (prima nu știu care e, nu întreb, că mi-e frică să nu cumva să îmi spună cineva „Copacabana!”) are nisipul atât de fin, că îți scârțâie sub tălpi exact ca zăpada. E parcă din zahăr pudră, are 3 kilometri lungime, e foarte lată, apa are o culoare azurie ca de Caraibe, intrare lină în apă (tot mergi și apa îți e tot până la brâu), cu valuri faine: Praia Lopez Mendez din Ilha Grande – locul unde ne-am refugiat câteva zile.
- Cea mai intensă activitate seara, în portul Abraão, e să găsești barurile cu cele mai bune promoții la caipirinhas, care se schimbă zilnic (oh, iar vorbesc despre alcool).
- Am găsit o plajă cu niște nisip negru și o ador: Praia Preta!
- Dacă mergi la plajă după-amiază, nu mai găsești plajă din cauza mareei prea înalte. Iar la low tide, simți că ai descoperit cele mai întinse bucăți de nisip din lume.
- Traseele din jungla din Ilha Grande sunt spectaculoase ca vegetație: e superb să vezi atâtea orhidee înflorite prin copaci, mușchi care îmbracă și antifonează pădurea deasă, liane, flori de tot felul. Și fauna e surprinzătoare: micos (maimuțele alea mici și amuzante) care apar în gașcă la cerșit, fluturi imenși de toate culorile ce zburdă prin lumină, papagali verzi, un fel de vulturi negri, rude de sticleți gălăgioși și ceva vrăbii mari și roșii – doar să descriu câteva. Distracția se poate strica dacă vezi un păianjen și ai arahnofobie ca mine. Și au niște dimensiuni considerabile pe aici.
- Dimineața, te trezește jungla din spatele vilei. Păsările sunt prea entuziasmate de răsăritul de la 05:30.
- Cât de delicios e peștele proaspăt de aici! Indiferent de cum îl preferi gătit!
- Zicem mersi că, în general, avem curent. Când plouă, pică. Oricum, pe insulă găsești electricitate cam doar în Abraão. Mai sunt locuri și prin alte părți ale insulei care funcționează cu generator. Nici semnal nu-i peste tot și asta mi se pare minunat!
- Insula e atât de mare și are atâtea plaje și lagune, că merită un concediu de o săptămână. Doar că acele plaje sunt accesibile ori cu barca (sunt multe excursii private), ori cu piciorul pe zecile de trasee prin junglă. Și nu, nu merită să stai la plajă în Abraão, în port.
- Văleu, ce furtuni tropicale trec pe aici! Din alea de fulgeră direct în ocean!
- Nu mai înțeleg… Lumea-i mare sau mică? Tocmai ne-am întâlnit cu niște amici (un cuplu) pe care i-am cunoscut anul trecut când eram în vacanță în Zanzibar. Nu. Nu-s români.
- Am gustat și ne-a plăcut Cachaça pitanga, un fel de lichior local. Am asociat-o (dar la 5 generații distanță) cu caisata noastră, dar e mult mai aromată.
- Trăiască argentinienii din Brazilia care vând empanadas pe plaje! Vai, cât de bune sunt mai ales caprese, carne (vită) și cele cu tomate seco!
- La cel puțin 6 beri luate de la unele puncte comerciale din Abraão (mai ales ca să le iei pe traseu spre alte plaje unde efectiv nu e niciun magazin/tarabă), primești o ladă-termos plină cu gheață ca să îți țină băutura rece fără un cost extra. Evident, o vei duce înapoi la finalul zilei. Ni s-a părut genial!
- La high tide, vin peștișorii ăia mici și gri care îți fac pedichiura. Gratis! Uită-te și după țestoase, dar pe alea nu le lăsa să te muște!
- Transporturile sunt puține, extrem de prost gândite și sincronizate. Adică ferry-ul ajunge la 11:50 în port, iar bus-ul pleacă la 12:00. Sunt câțiva km între port și autogară.
- Să nu ai niciodată încredere în cât timp ajunge ferry-ul public din punctul A (Ilha Grande) în punctul B (Angra dos Reis). Așa am pierdut noi busul.
- Autocarele ce leagă orașele sunt mega confortabile, se laudă cu scaune semi-pat (mult spațiu le picioare, se lasă destul pe spate și mai au o platformă pe care să-ți întinzi picioarele. Stai ca la dentist. A, și au toaletă funcțională!
- Coasta Angra dos Reis – Caraguatatuba e superbă. Cu Grădina Atlantică pe de-o parte, cu plaje superbe pe alta. Ai satele pescărești (de notat Paraty – UNESCO), dar și plaje imense, cu nisip fin și apă perfectă (pune pointers pe Maps dacă stai mai mult ca noi): Praia Grande din Ubatuba, Praia Tabatinga, Praia do Capricornio – avantajul pe coasta asta e că ai toate facilitățile – inclusiv curent, haha – și nu sunt invadate de turiști.
- Aici, totul te mușcă: de la țânțari (în fine, pe ăștia îi mai ții departe cu repelent. Doar pe ăștia.), muște clasice, musculițe negre și verzi, sandflies și alte zburătoare de nisip, furnici mici și mari, furnici cu aripi, mini-gândăcei, gărgărițe, maimuțe, șerpi, păianjeni, crocodili, plante carnivore dacă le dai ocazia, dar și gâștele (ce naiba!!!) dintr-o benzinărie oarecare, cât să leșine toată lumea de râs… Cred că doar fluturii te iartă aici, dar nu bag mâna-n foc.
- Nicăieri nu ne-a dat cafeaua pe spate. Nu prea-s cu preparatul. Sau suntem noi mai fițoși. Nu o bea din prima, toată e opărită, chiar și în cele mai fancy locuri.
- Oriunde intri, e un frig de înțepenești: magazine, restaurante, taxis/uber, autobuze. Afară sunt +30 de grade, iar oamenii ăștia țin toate aerele condiționate pe 18. Pe mine mă termină psihic diferența de temperatură și mi-e friiiiig.
- Informație de interes pentru fete: toate, dar toate băile (chit că am stat la hoteluri, în apartamente, în vile sau guesthouses) au dușuri-ploaie, cu niște aparate de tip instant, cu 2 sau 3 trepte de temperatură (doar într-o singură cazare am avut robineți apă caldă – apa rece. Adică temperatura ideală pentru fiecare e cam greu de atins.
- Apocalipsa zombie din Rio e mizilic pe lângă cea din São Paulo. Extrem de mulți oameni ai străzii – beți, drogați. La lăsarea serii se trezesc și atunci e cel mai rău, senzația de nesiguranță pe străzi o ai inclusiv în centru. Vin la tine să cerșească sau să-ți vândă gume, mentosane și țigări la bucată. Când pleci de la cină, e cel mai comod să iei Uber până în fața cazării. Nu par agresivi, oricum se clatină din temelii și i-ai pune la pământ fără efort dacă e nevoie să te aperi, dar e foarte inconfortabil.
- În São Paulo, se mănâncă mult mai bine ca în Rio, atât ca preț, cât și în ceea ce privește calitatea și gustul mâncării. Recomand, on my top list, Mercado do São Paulo, cu preparate proaspete tradiționale, sandvișuri imense delicioase și „pasteis” de toate felurile. Vai, cum e cel cu pui creamy cheese!
- În São Paulo, Memorialul Rezistenței cred că rămâne locul meu preferat la nivel cultural. Am fost șocată de asemănarea cu cel din Sighetul Marmației, atât la nivel vizual, cât și la nivel de paralelă istorică. Mi-a mai plăcut și Muzeul Imigranților, foarte bun pe storytelling. Pinacoteca, ce era foarte sus pe lista mea de want-to-do, nu m-a impresionat așa tare.
- Centrul vechi din SP arată ca un bazar imens. Am avut un mic feeling de străduțele Istanbulului, doar că aici au trecut la un alt nivel: își strigă promoțiile la microfon.
- Grijă mare când alegi cazarea în São Paulo pe Booking. Centru nu înseamnă că orice stradă e ok. Alege bulevardele din zona São Bento – Se. Mare parte din Santa Ifigênia, deși e tot în centru pe hartă, e de evitat chiar și ziua.
- Dacă nu te „arunci” în fața autobuzului, nu oprește. Dacă nu apeși pe butonul de stop, nu cobori. E valabil în orice oraș.
- Dragă São Paulo, de ce îți trebuie 6 cifre ca să numerotezi un bus? Crezi că avem memorie de elefant? Îmi trebuie efectiv o foaie și un pix să notez cârnatul de cifre. Și, dacă trebuie să mai și schimb…
- Pute (mă scuzi, dar…) a boschetăreală, e jeg pe străzi. Și în Rio, dar e mult mai rău în SP. Dacă vrei vacanța aia perfectă de 5 stele, lux, sclipici și paradis, n-ai ce căuta aici.
- În centrul din SP, nu prea găsești acele restaurante clasice din conceptul european. Seamănă cu niște cantine, cu bucătărie semi-deschisă și o parte din mese afară. AICI să intri! Au rulaj, mâncarea e proaspătă și delicioasă, poți verifica cât de curată bucătăria, iar prețurile sunt mai mult decât decente. Aici mănâncă localnicii.
- Că mă tot întreabă lumea de prețuri. O masă în Brazilia costă cât una în centrul vechi în București. Berile variază de la 8 la 20 de reali. Iar o caipirinha de la 9 până la 35 de reali, în funcție de loc. Iar o porție de cartofi – garnitură pe lângă o friptură de pui (aparent cartofii sunt foarte exotici) ni s-a părut mereu cam mult, chiar și 40 de reali, cât friptura goală. Și ca să nu ne complicăm, hai să spunem că un real = un leu.
- Au un cult groaznic pentru cozi, în timp ce angajații care ar trebui să fie spirt abia se mișcă: de la supermarket până la security check în aeroport, de pierde lumea avioanele.
- Nu vrei să știi ce se întâmplă când se strica un metrou într-un oraș cu o populație de peste 12 milioane. Aia sperietură în pasajul de schimb de linii!
- Au o infrastructură în orașele mari de stă mâța-n coadă. Drumuri expres cu 4 benzi pe sens, alte drumuri paralele cu cele de viteză, noduri rutiere, poduri, tuneluri. Bravo, bă!
- Clădirile vechi sunt ascunse printre turnurile de beton și sticlă. Uită-te cu atenție: arhitectura colonială, colorată și plină de detalii este superbă!
- Dacă ești pe cont propriu ți-ai plănuit un buget anume pentru Brazilia, mai pune spre 50% extra. Ăștia n-au nicio jenă să te facă de bani când efectiv nu ai alte opțiuni.
- Deși sezonul turistic este în ianuarie-martie pentru că-i carnavalul și e „vară” în America de Sud, sezonul în care nu plouă e mai – octombrie. Să nu rămâi… în nori.
- Pare că oamenii ăștia n-au gel de duș as we know it. N-am găsit nici în markets, nici în acele magazine de cosmetice-farmacii. Dar am găsit în schimb muuulte săpunuri de corp foarte fine și hidratante.
- Nu recomand să închiriezi o mașină în Brazilia. Dar, dacă vrei musai, nu o lua pentru interiorul orașelor, cu parcarea e mai rău ca-n București. Ia-o doar dacă vrei să faci road-trips pe coclauri.
- Dacă vrei să mergi la Cascadele Iguaçu („Iguazú” pe partea argentiniană), zborul intern e cea mai decentă variantă ca timp și comoditate. Dar nu lăsa biletul de avion last minute, că devine mai mult decât zborul București – Brazilia. Tot la acest capitol, noi am ales GOL în detrimentul LATAM (preț vs orar de zbor vs politică de bagaje – că nu voiam să punem rucsacii la cală).
- Foz do Iguaçu și Puerto Iguazú sunt orășele tare frumoase, cu zeci de taverne delicioase. Sunt sigure chiar și noaptea (de înțeles când peste jumătate din oamenii de aici sunt turiști) și găsești cazări foarte drăguțe.
- Foz do Iguaçu s-a transformat într-o adevărată stațiune. Turiștii nu mai vin aici doar pentru cascade, ci și pentru parcurile naturale. La care se adaugă muzee, parcuri acvatice și de aventură, terenuri de golf, puncte de belvedere, roata imensă de la Tres Fronteras.
- Foz do Iguaçu (Brazilia) și Puerto Iguazú (Argentina) sunt legate printr-o linie de autocar din autogară în autogară. Evident, cu preț pentru turiști, haha!
- Excursia cu barca la Cascadele Iguazú e foarte… aventuroasă și plină de apă. Ia-ți haine de schimb sau mergi pe barcă în costum de baie. Ai vestiare la ponton. Dacă nu ai telefon waterproof, NU îl lua la tine (o să-ți spună și staff-ul asta).
- La Iguazú, fă bine și stai mai mult, nu doar 2 zile (una pentru cascadele de pe partea braziliană și una pentru partea argentiniană, cum fac majoritatea turiștilor) . Noi am ales să stăm 3, însă a fost prea puțin. O a patra zi trebuia să fie doar în Puerto Iguazú, pe partea argentiniană. Mergea și o a cincea pentru Paraguay.
- E adevărat totul despre vita argentiniană! E experiența culinară a sezonului! Și la un preț de friptură de porc!
- Toate animalele alea drăguțe – coatis și micos – NU sunt pets (asta o să vezi e toate panourile informative). Sunt pufoase, simpatice și cu ochii mari la cerșit până te mușcă (sunt totuși sălbatice și nebune) și TREBUIE să mergi la spital pentru antirabic. Așa că NU pune mâna pe ele. NU le hrăni. NU te apropia cu fața de ele pentru cine știe ce selfie!
- Să-ți iei SIM pentru date e tăiere de vene. Înregistrarea în rețea, pentru SIM-urile alea de ți le vinde toată lumea la chioșcuri cu 10-15 reali, se face doar în baza CPF-ului, un număr unic de asigurare socială pe care îl dețin localnicii. Nu toate companiile de telefonie oferă SIM ce pot fi înregistrate fără CPF. Noi am găsit doar la Vivo. O boare de date (10 GB) cu 100 reali, evident. Cash, fără bon. În magazinul oficial din mall, deși aveau POS. Eu rămân la ideea mea că și acolo ăștia fac turiștii de bani fără rușine.
- Apropo de CPF. Aplicația de taxi locală (99 – care e mai ieftină ca Uber), îți cere CPF. Ca să iei bilete online la jumătate de preț la show-urile de samba îți cer CPF (adică plătești dublu la intrare). Unele Airbnb-uri și apartamente de pe Booking super bune ca preț sunt iar doar pentru localnici: nu poți face check-in fără CPF. And so on. Ca să trăiești, nu trebuie să ai acest cod. Doar că te costă mai mult că nu-l ai.
- Au pizza cu orice îți imaginezi – italienii ar fi invidioși! Cea cu ananas e deja clasică și învechită. Au pizza cu M&Ms, caramel sau Nutella, cu cartofi, cu orez în toate felurile (inclusiv cu paella), cu caracatiță, cu salată crudă, cu fructul pasiunii – de fapt ai pizza inclusiv cu salată de fructe. Da, pe meniu.
- Ia-ți în bagaj încălțări potrivite pentru drumeție. Peste tot am găsit (și mers pe) trasee minunate prin junglă. Majoritatea nu sunt dificile; dar, dacă plouă înainte, nu e recomandat să le abordezi în șlapi.
- Plățile la transportul public. Busuri: 4,3 reali cash la șofer (dacă vrei card de transport, good luck with CPF, noi nu ne-am bătut capul nicio clipă pentru alte variante turistice). Metrou Rio: plată cu cardul contactless 6 reali la turnichete. Metrou SP: plată 5 reali cash la ghișeu.
- Bradesco este singura bancă cu comision de retragere ZERO de pe Revolut.
- NU schimba bani în aeroport. Pe net, cursul pentru 100 USD era 483 de reali (evident, știm că nimeni nu ne-ar fi dat atât. Doar că ne-au oferit 370 de reali. Și nu am schimbat, ni s-a părut hoție pe față.
- NU scoate bani din ATM-urile roșii ce au logo-urile tuturor băncilor (singurele poziționate în aeroport, dar și în zonele turistice. Ai comision de retragere 25 de reali, iar suma maximă pe care o poți scoate este 100 de reali; rezultă un comision minim de 25%.
- Am vrut să luăm trenul spre aeroport în SP. Apoi am văzut pe Maps cât de departe e, de fapt, de aeroport: la 3,1 km (43 mins walking). Și din stație ce facem? Luăm Uber până la Terminalul 3?
- La turul turistic de la Maracanã, au o activitate opțională: să tragi 3 sau 5 penalty-uri la o poartă poziționată în laterala stadionului. Atenție, portarul e foarte bun (cred că e mai antrenat decât portarii de la marile echipe – asta face zilnic și full-time) și n-are niciun stres să-ți demonstreze asta. Noi râdeam din tribună (după ce s-a dat gol cu stil, haha) cum mulți le ratau pe toate! Dar e o super experiență!
După două săptămâni și jumătate cu rucsacul în spate prin Brazilia, am ajuns la concluzia că oricând am face asta din nou. Singuri, de capul nostru, fără prea multe planuri făcute în avans, deschiși spre oportunități, idei și propuneri și gata să ne adaptăm provocărilor din drum – care, crede-ne, aici sunt multe! Dar clar am sta considerabil mai mult și poate am trece și pe la Imigrări pentru un CPF, haha!
PS: TOATE prețurile și conversiile menționate sunt valabile în ianuarie-februarie 2024.
PPS: Planul ideal este să-mi fac timp să scriu câteva articole dedicate pentru Cascadele Iguazú, Rio de Janeiro, Ilha Grande și São Paulo, dar și un articol general despre cum te descurci în Brazilia pe cont propriu, în care să povestesc mai multe și să dezvolt ce am scris, pe scurt, în această postare, astfel încât să-ți fac plănuirea circuitului acolo mai simplă, dar să-ți dau deja și soluțiile la provocările (și țepele) pe care le poți (și le vei) întâlni în teren.
Partajează asta:
- Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă)