Amatorii de bifat obiective îți vor spune că nu-s multe de făcut în Marrakech și că te plictisești repede. Prima parte, poate e adevărată: nu ai zeci de obiective de vizitat. A doua e complet falsă: încearcă să mergi între acestea pe jos, trecând prin piețe, observând viața proprie a orașului și deosebirile de la o stradă la alta, din centrul vechi în partea nouă a orașului.
Dar nu o să-ți vorbesc, din nou, despre cât de tare m-au fascinat atmosfera, oamenii, cultura și culorile, ci o să rămân strict la subiect. Scoateți lista și notați! 🙂
Un tur clasic al celor mai importante obiective
Un tur clasic, cel pe care l-am „cumpărat” și eu, include patru obiective și durează patru ore. Este pentru oamenii care au nevoie de un program fix, poate de transport cu microbuzul și de puțină organizare, pentru un minim ghidaj. Am dat opt euro pe el și a inclus:
Grădinile Majorelle
Am ajuns aici dis de dimineață, când cică sunt cele mai frumoase. Sunt faimoase și toată lumea vrea să le vadă deoarece vegetația este luxuriantă, peisagistica interesantă și pentru că oferă răcoare într-o zi călduroasă de vară. Grădinile au fost ale unui pictor de peisaje și portrete francez, Jacques Majorelle. Mi-a stârnit curiozitatea, așa că i-am găsit câteva picturi aici. Chiar dacă picturile nu sunt faimoase, grădina creată de el este – ba chiar și albastrul intens folosit pentru clădirile de pe domeniu a fost denumit după el, albastru de Majorelle.
La ceva vreme moartea pictorului, grădina a fost deschisă publicului. Mai exact în 1947. În 1980, ea a intrat în proprietatea lui Yves Saint-Laurent de care sigur ați auzit, mai ales dacă urmăriți lumea fashion-ului. El adora locul acesta. Atât de mult, încât a lăsat testament ca cenușa sa să fie risipită în grădina sa iubită. Printre palmierii înalți, veți găsi și memorialul închinat acestuia.
Am observat cu tristețe că nu toată grădina este deschisă publicului. Probabil dincolo de gard, unde este la fel de frumoasă și umbroasă, e proprietate privată. Dar m-am mulțumit cu ce am văzut: aleile roșii fac un contrast excepțional cu toată vegetația aceea de verde crud până spre verde-maroniu. Cactușii m-au impresionat pentru că în viața mea nu am mai văzut țepoși atât de înalți, cât un copac. După cum vezi, nici în poze nu mi-au încăput ca lumea… Și mi-au plăcut bambușii deși, pe care nu credeam că-i voi întâlni în Maroc!
În incinta grădinilor există și Muzeul Berber, adăpostit într-o clădire orientală (fostul studio al lui Jacques Majorelle), pictată în faimoasa nuanță de albastru. Aici, turiștilor le sunt prezentate informații despre triburile indigene din Nordul Africii, din cele mai vechi timpuri până în prezent, prin obiecte definitorii: bijuterii, arme, obiecte din piele, coșuri, adunate sau descoperite din Munții Rif până în adâncul Saharei. Expoziția are și o parte interactivă cu fotografii, filme și înregistrări audio, care ajută vizitatorul să cunoască mult mai bine lumea berberă din Maroc.
Și mai găsești, într-o altă clădire mai mică, și Boutique-ul muzeului, cu obiecte de artă lucrate manual. O brățară de argint e 280 de euro.
Timp minim de vizitare: 40 min
Vopsitoria de la Bab Debbagh…
Știți piscinuțele alea faimoase și frumos colorate în fotografii? Acolo se prelucrează pielea natural. Cum am fost într-un grup organizat, un ghid ne-a așteptat la poarta vopsitoriei cu mentă pentru toată lumea. Nu s-o mâncăm, și să o ținem bine la nas pe parcursul vizitei, care ne-a promis că va fi scurtă. AM trecut de poartă și am intrat pe străduțele foarte strâmte ale unui mic cartier. Meșteșugarii locuiesc chiar aici și aparent nici măcar nu mai simt mirosul care devine din ce în ce mai înțepător. Stânga-dreapta-dreapta-stânga și am ajuns lângă un morman de păr de capră, ce va fi prelucrată pentru a izola corturile, în deșert. Smart, nu?
Apoi, în dreapta nostră erau câteva piscine cu piele în faza 1: pusă în apă cu var. Câțiva din grup au cedat și au plecat repede de acolo. Mirosul este unul foarte urât și înțepător, dar atipic. Mă așteptam să miroasă a putrefacție, dar e cu totul altceva. Eu mi-am impus să rezist. Și fără mentă. Și am reușit.
În față, câțiva bărbați stăteau cu picioarele în chestiile alea și mutau bucăți de piele dintr-o „căldare” în alta. Aoleu… ce job.
Timp minim de vizitare: 15 min
…și cum stă treaba cu pielea
Marocanii prelucrează partu tipuri de piele (cămilă, oaie, capră și vacă) și sunt faimoși pentru asta. Mulți vin special aici să-și cumpere lucruri din piele pentru că, pe deasupra, mai sunt făcute și manual, ceea ce le crește valoarea. Pielea este foarte ieftină, însă nu la shop-ul de la ieșirea din pielărie. Nici nu încerca acolo! Găsești aceleași obiecte în piață, la prețuri negociabile de zece ori mai mici!
Cum toți turiștii „verifică” autenticitatea pielii mirosind-o, pielarii nu mai lasă materia primă să se usuce de tot. Adică? Mi-am luat un super portofel: mare, împărțit în 3, cu loc de carduri, ștanțat cu model marocan ce înconjoară o cămilă, cusut manual. Doar 13 euro și dacă mai aveam timp de taclale, sigur îl scoteam la 10… dar aveam un avion de prins. Știți… „îngraș bagajul în ajun”, cum a spus cineva din grup.
Am cerut altă culoare pe care nu o mai avea expusă. Vânzătorul mi-a dat unul din pungă. M-am uitat la el să nu aibă defecte, l-am plătit, l-am băgat în poșeta de pânză. Poșeta am pus-o repede în rucsac și am plecat la aeroport. Am ajuns acasă după o zi întreagă de drumuri și escale. Am desfăcut bagajul și puțeaaaaa. Ei bine, portofelul stă de o săptămână pe sârmă, la aerisit. Abia acum îl pot băga în casă. :))
Mormintele Saadiene
Sunt un sit arheologic descoperit prin 1917, care datează din secolul al XVI-lea. Greu de spus cine a fost îngropat acolo, însă sunt o atracție datorită modelelor deosebite pe care le au pe ele. Acestea au fost restaurate, evident, de specialiștii de la Arte Frumoase.
Apoi, avem Mausoleul cu 60 de morminte care, potrivit arheologilor, sunt singurele vestigii care aparțin Dinastiei Saadi – care a condus Marocul între 1549 și 1659. Mausoleul are cu decorațiuni pur orientale, dantelării migăloase și mozaicuri colorate. O să vă placă!
Timp minim de vizitare: 20 min
Palatul Bahia
Ultimul nostru obiectiv din tur rămâne și cel mai estetic și valoros: o construcție de secol 19, ridicată de Marele Vizir al Marrakech-ului, pe nume Si Ahmed ben Musa. Ei, bănuiți de ce și-a ridicat ditamai palatul? Hehe…avea patru neveste și vreo 25 de concubine. Plus copiii!
La vremea aceea, fiind un om important, a dorit să-și construiască cel mai frumos palat din oraș. Șapte ani a lucrat la ei și îndrăznesc să spun că a reușit, clădirea este de o frumusețe răpitoare. Stilul islamic și modelele marocane sunt îmbinate armonios, culorile te fură, iar gresia e un mozaic cu o ușoară iluzie optică. Curtea interioară cu fântână și grădinile sunt un alt plus al palatului. Aș fi stat aici o zi întreagă dacă aș fi putut! Mai multe îți spun fotografiile.
Timp minim de vizitare: o oră
Alte obiective în Marrakech
Evident, mai sunt și alte obiective pe care vi le amintesc pe scurt și vă zic de ce să le vizitezi:
Muzeul din Marrakech
O istorie a orașului văzută într-un muzeu plin de artefacte, așezate într-o clădire plină de dantelării orientale din centrul istoric.
Souk
Sunt piețele închise pline de lucruri care îți iau ochii. În Marrakech sunt astăzi vreo 18, având mare succes. Aici găsești de la obiecte artizanale până la cosmetice și electronice. Sunt un fel de hypermarket-uri orientale :)) Evident, te vei rătăci nițel. Urmează indicatoarele de exit, te vor scoate afară până la urmă, după ce treci pe fiecare culoar!
Melah
Este piața evreiască. Aici ambra este cea mai ieftină – 5 dinari, iar condimentele mai accesibile.
Palatul El Badîi
A fost ridicat de sultanul saadian Ahmad al-Mansur, ca un triumf după ce i-a bătut pe portughezi în bătălia celor trei regi. Ca să-și arate bogăția, sultanul a ales marmură din Italia și alte materiale luate din Spania, Franța și chiar India! Astăzi este în ruine, au rămas numai zidurile exterioare. Încă e frumos, câteva festivaluri din Marrakech se desfășoară aici.
Turnul Koutoubia
E al moscheii cu același nume. Nu ai voie să o vizitezi dacă nu ești musulman, însă merită să-i dedici măcar un ocol și să-l admiti în toată splendoarea sa. Urmărește să fii lângă el când începe adhanul – chemarea la rugăciune. Senzația e de neprețuit!
Moscheea Ben Youssef
Altă moschee care mi-a plăcut mult pe dinafară. Am admirat-o de pe acoperișul unei clădiri, la o terasă de vizavi.
Menara Gardens
Sunt niște grădini imense spre Munții Atlas. Au fost făcute în secolul 12 și eu zic că merită să faci o plimbare pe aici dacă ai timp.
Muzeul Tiskiwin
O bijuterie ascunsă, e o altă porție de artă decorativă marocană. De data asta cu corturi, țesături și artefacte deosebite. Este tot un muzeu despre berberi, însă îi urmărește în toată Sahara: din Maroc, Argel și Mauritiana, până în Mali și Burkina Faso. Expoziția este o călătorie și printre triburi, festivaluri, ritualuri și meșteșuguri specifice în fiecare zonă.
David Bloch Gallery
Fan Street Art? Atunci e un must să o vizitezi! E o galerie nouă, modernă, de artă contemporană cu bun gust.
Grand Casino de la Mamounia
Dacă simți că ai bani, dar vrei să vezi și ceva opulență, that’s the place!
Vezi selecția de fotografii în albumul de pe Facebook!
– va urma-
Nu pierde nimic:
