Nu înţeleg…de ce să fii şmecher în trafic?
De ceva timp mă deranjază şi pe mine ceva…Mă refer la cei care nu au răbdare să stea la un amărât de semafor. Am norocul să întâlnesc cel puţin de două-trei ori pe săptămână câte un specimen de genul…
Autor: Corina
REPORTAJ: Stil şi eleganţă într-o casă
De îndată ce treci pragul casei familiei Ailenei, realizezi că te afli într-un loc aparte, în care eleganţa, inovaţia şi modernitatea – toate îmbinate cu bunul gust – te inspiră şi te uimesc. Imediat poţi observa că aici proprietarii se simt într-adevăr bine şi sunt mândri de noua lor casă, se simt “ca într-un hotel de cinci stele, cu deosebirea că nu te supraveghează nimeni, ai posibilitatea să petreci timpul liber în cel mai plăcut mod cu putinţă.”
Afundaţi în comunism: Amprenta Revoluţiei
În acest interviu, Gheorghe Matei povesteşte cum a început Revoluţia din 1989. Deşi a fost prezent la evenimentele din acea perioadă, pe parcursul timpului au apărut multe întrebări la care nu a putut găsi un răspuns nici măcar în ziua de azi…
O afacere profitabilă
Sună ceasul…Îl închid, adormim toţi la loc… Nu ştiu cum, dar la un moment dat mă trezesc brusc: şapte fără cinci. La şapte fix trebuie să fim jos, să urcăm bagajele în autocar şi să predăm cartelele!!!
Vizită la Moscheea Albastră
Ghida ne aşteaptă în hol. Programul: mergem la Moscheea Albastră, ca să avem mâine mai mult timp să stam în Marele Bazar. Nu suntem mulţi cei care mai avem forţe să ieşim la plimbare pe înserat după un asemenea drum obositor.
Nice to meet you, Kuşadasi!
Imediat după micul dejun, unde am optat pentru bucăţele de caşcaval date printr-un fel de sos de condimente – o specialitate turcească foarte gustoasă – autobuzul ne aşteaptă în faţa hotelului pentru un tur opţional al Kuşadasiului. Bineînţeles avem ghid turc….
Abia spre seară, ne vedem ajunşi în Kuşadasi
Ajungem la hotel Arora **** şi aşteptăm să ne cazăm într-un hol destul de mare. Înainte să ni se dea cheile (pardon, cartelele), suntem avertizaţi că nu avem voie să aducem nici un fel de băutură în hotel, nici măcar apă. Totul se comandă la bar. Apoi suntem lăsaţi să ne luptăm cu bagajele şi să ne înghesuim într-un lift care reacţionează extrem de greu la comenzi.
Prin Çanakkale
Foarte aglomerat, Çanakkale (pronunţat /Ceanakale/) freamătă din zi până în noapte. Maşini, oameni, trăsuri, motorete sau tarabe “plimbătoare” – toate se grăbesc pe străzile înguste. Nu există reguli de circulatie, nu există treceri de pietoni, aşa că fiecare “traversează pe riscul lui”, cum spune ghida.
Ajung şi în Turcia…
Nu ştiu când am traversat Bulgaria, că ghida ne şi anunţă să ne pregătim paşapoartele. Mă trezesc şi încep să-l caut..şi caut, şi caut până intru in panică.