Olimpia Melinte: Crești cu poveștile pe care le întâlnești în viață!

0
Olimpia Melinte: Crești cu poveștile pe care le întâlnești în viață!

Canibal, Sette Opere de Misericordia şi Sefie sunt doar câteva dintre filmele în care a strălucit. Stea internaţională, fanii o admiră pentru curajul său actoricesc

Am stat de vorbă cu singura actriță româncă nominalizată la Premiile Goya, Olimpia Melinte. Chiar dacă am fost colege în facultate, am vrut să o cunosc mai bine. Acum, viața ei agitată s-a schimbat complet. Universul său poartă numele de Sasha, băiețelul ei, iar în prezent se împarte cu brio între familie și carieră. Şi ce nu se vede pe ecrane, ne spune chiar ea!

_MG_7113

Povestește-mi cum a fost copilăria ta!

A fost o copilărie moldovenească, trăită la Iași, în casa bunicilor, cu bunicul meu, care m-a influențat în toate alegerile mele de mai târziu…și cu o bunică foarte…mai dură. Erau good cop și bad cop, iar cineva trebuia să joace rolul! Și dacă e să mă gândesc la un roman care ar semăna cu copilăria mea, acela ar fi La Medeleni, primul volum. Cam așa eram eu cu verișoara mea, Alexandra, de care eram de nedespărțit și cu verișorii mei de la Megidia, pe care îi vizitam foarte des. A fost o copilărie foarte zbănțuită, încununată cu tot felul de amintiri frumoase, de la biserică, din noaptea de Paști. Pentru că bunica era foarte credincioasă și ne ducea des la biserică. Probabil datorită ei fratele meu a ales această cale a credinței și a devenit preot. A fost o copilărie magică!

Care este cea mai frumoasă amintire din acea perioadă?

Am în minte o vacanță pe care am făcut-o cu părinții mei. Mergeam des cu rulota la mare. Iar într-o vacanță, fratele meu nu a venit cu noi, era deja mare. Iar eu am plecat cu ei. Am fost în Brașov, Râșnov, Bran, Sighișoara, iar apoi la mare. Am fost cam o lună de zile plecați prin țară. A fost extraordinar. Îmi amintesc nopțile în care făceam focul cu tata și pregăteam mâncare, mergeam prin pădure să culegem lemne… Sunt niște amintiri foarte frumoase, atunci a fost momentul în care m-am conectat foarte mult cu ai mei, atunci am început să-i văd ca pe părinții mei. Până atunci erau bunicii. Aveam șase ani.

Care a fost momentul în care ai ales actoria?

Foarte mică eram. De asta am spus că bunicul meu m-a influențat. Înainte el fusese căsătorit, avusese o familie. Din păcate s-au stins toți…a avut o poveste tragică. Prima lui soție lucra la operă. Și bunicul avea foarte multe fotografii cu ea pe scenă, din timpul spectacolelor. Știm cu toții cum sunt spectacolele la operă: grandioase, mai ales în perioada aia! Eu mă uitam la fotografii și voiam să fiu ca ea. Îl întrebam ce să fac, cum ajung și eu acolo? Și mi-a spus: „Ar trebui să fii solistă la operă, să cânți.” Iar eu nu am putut să cânt. Și atunci, următorul pas a fost spre teatru și actorie. De când mă știu, oricine mă întreba „ce vrei să te faci când vei fi mare?”, eu spuneam: actriță! Mă visam acolo, în lumea aia.

Puțini știu ca ai fost studentă la Jurnalism. Dacă nu ai fi făcut actorie, ai fi făcut jurnalism?

Cred că dacă nu aș fi făcut actorie, aș fi făcut medicină. Dar am ales să fac o a doua facultate pentru că era o perioadă tulbure când am terminat eu actoria – și nu s-a schimbat. Simțeam nevoia să mai am o susținere. Din fericire nu a fost nevoie să lucrez nicio zi în alt domeniu.

Acum ești o actriță de succes. A fost nevoie sa te schimbi ca persoană pentru actorie?

Nu, absolut deloc! Pentru că ce am realizat în decursul anilor s-a datorat faptului că sunt felul ăsta de om. Eu am stat tot timpul la locul meu. Pentru mine filmul sau teatrul sau repetițiile, în momentul în care s-au terminat, viața de familie începe. Vreau acasă, vreau la soț, acum vreau la copil. Mă echilibrează și mă stabilizează mult viața asta de familie. Fără ea, nu cred că aș putea să-mi fac meseria așa cum mi-o fac acum.

Descrie-mi senzația pe care ai avut-o când ai vizionat primul film în care ai jucat.

Pentru primul film, ca și pentru ultimul, păstrez aceeași senzație de emoție amestecată cu frică. Sunt mereu atentă la detalii, la secvențele care mi-au dat bătăi de cap și critic fiecare gest, fiecare privire, nu mă relaxez în postura de spectator, sunt foarte încordată.

Care este filmul tău de suflet?

Toate sunt. Nu pot să aleg, sunt părticele din mine, copiii mei ce-au pornit la drum prin lume.

Care este cel mai important premiu primit? Și ce ținte ai în viitor?

Cel mai important e premiul publicului, bucuria oamenilor care merg la cinema și mai apoi îmi scriu sau mă felicită pentru munca mea. Unii spun ca le-am bucurat sufletele, alții ca s-au regăsit în poveștile personajelor mele și toate astea îmi dau încredere și-mi spun că poveștile încă mai pot schimba vieți. Ca ținte de viitor…sper sa dau ce-i mai bun din mine, să cresc în arta mea și să rămân la fel de curioasă și deschisă.

Care a fost cel mai dificil rol pe care l-ai avut și de ce?

Rolul din Sette opere di misericordia a fost poate cel mai dificil, distanța și stilul de lucru al echipei, mi-au fost greu de înțeles, mi-a trebuit timp ca să mă acomodez cu toate noutățile din jurul meu, iar pana la sfârșitul filmări s-au așezat toate atât de bine, că Torino devenise o parte din “acasă”.

Care este povestea ta de dragoste? Cum te-a cucerit soțul?

Noi ne cunoaștem de copii, din clasa a noua, dar am devenit un cuplu în clasa a douăsprezecea. Cum m-a cucerit…de fapt eu l-am cucerit pe el! (râde) Eu sunt mai îndrăzneață și el era mai timid în vremea aia. Am plecat într-o excursie împreună cu clasa. Nu eram în același liceu, dar foștii mei colegi de gimnaziu erau în clasă cu el și păstram legătura. În excursia respectivă am fost la discotecă, am dansat, am jucat tot felul de jocuri în cabana în care stăteam și, în cele din urmă, mi s-a părut mie că ne potrivim și că trebuie să fac primul pas. Așa că m-am dus cu curaj la el și i-am zis să mă sărute. Și de atunci, suntem împreună.

_MG_7087

A trecut atât timp. Cum vă mențineți relația, mai ales când trebuie să pleci luni de zile la filmări?

Păi nu prea rămâne. Dacă eu plec trei luni, măcar o lună vine cu mine. Pe lângă asta, mai fug și eu acasă când mai am zile libere. Și ne ajută mult tehnologia. Acum, de când a apărut bebe nu am plecat niciodată mai mult de 24 de ore, dar o să vedem cum vor fi lucrurile, sunt curioasă.

Spune-mi cum ți-a schimbat viața apariția copilului tău și cum e să fii mamă?

E cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat. E minunat, e o dragoste care te covârșește. Nu am mai simțit asta niciodată: să vezi părticica aia din tine crescând zi de zi și transformându-se și privindu-te cu ochii ăia sinceri și blânzi și admirând fiecare gest pe care îl fac, încercând să copieze lucrurile astea, ca să crească și el. Nu cred că m-a schimbat să fiu mamă, dar sunt sigură că m-a maturizat și m-a responsabilizat.

Cum te împarți acum între carieră și familie?

Acum îi am alături pe socrii mei și pe părinții mei, care fac cu rândul să stea cu bebe. Nu lipsesc foarte mult de acasă, doar câteva ore, dar le simt ca și cum ar fi săptămâni. Nu am crezut că va fi așa de greu. La primele repetiții plecam plângând, că nu mai puteam de dor. Dar ne-am obișnuit amândoi. Mă împart cu succes datorită familiei. Și datorită lor pot să-mi continui drumul pentru că mă susțin foarte mult.

Ai de gând să-ți schimbi planurile de cariera pentru familie?

Dacă ar fi cazul, da! Pentru mine, prioritatea numărul unu este copilul. Iar dacă el ar avea nevoie de mine într-așa fel încât să fie nevoie să renunț la un proiect, sigur! Nu există film sau spectacol mai important decât viața și liniștea familiei mele. Dar ăsta e un lucru bun. Mă face să înțeleg cât de importantă e legătura dintre mamă și copil și cât de important e să modelezi puiul ăsta de om pe care l-ai adus pe lume încât el să crească fericit.

Ce fel de părinte îți dorești să fii în viitor?

Nu știm, noi amândoi vrem să fim the good cop. Așa că nu știu cum o să ne împărțim. Momentan ne cucerește pe amândoi cu fiecare zâmbet, cu fiecare gângurit. Cedăm instant. Dar, cu timpul, va trebui să devenim mai duri și să punem punct dacă va fi nevoie. Dar încă nu e cazul. Așa că eu sper să câștig licitația pentru the good cop și să fie tatăl lui the bad one.

Ce planuri ai pentru el? Ai vrea să-l faci actor?

Nu am niciun plan. Vreau să facă ce-i place lui. Mie mi-a plăcut foarte mult sportul, mi-ar plăcea să-l văd pe fiul meu sportiv. Mi-ar plăcea să-l văd și muzician sau medic. Mi-ar plăcea să facă orice meserie pe care eu nu am avut ocazia să o fac, pentru că viața e prea scurtă.

Și dacă va alege actoria?

O să-l susțin, o să fiu mândră că nu o să pornească de la zero cum am pornit eu. Nu am avut pe nimeni în familie care să mă ajute altfel decât cu o vorbă bună. Dar dacă mama era actriță sau tata actor, cred că drumul meu era un pic mai lin. Mi-aș dori să fiu un model bun pentru copilul meu, un exemplu. Dar să vedem. Până acum sunt mulțumită cu ce am făcut, sper să fie și el.

Vrei și alți copii?

Am planuri pentru alți copii, dar mai întâi trebuie să crească Sasha al nostru și să-l vedem bărbat. Da, cine știe…în trei-patru ani s-ar putea să mai vină un bebe sau doi pe lume. Dar până atunci, avem planuri din lună în lună și din vacanță în vacanță. Ne dorim să mergem cu el vara asta să-și viziteze bunicii de la Iași și să-și cunoască toți verișorii.

Ce-ți dorești pentru familia ta?

Îmi doresc să rămânem uniți, să ne iubim la fel cum o facem astăzi și peste 50 de ani. Vreau să crească cel mic sănătos lângă noi. Vreau o familie care să învețe să fie bună și cu alții.

Tu ai un model în viață?

Am multe modele în viață, pentru că eu sunt foarte împrăștiată. Pe plan profesional sunt câteva actrițe pe care le admir foarte mult și ca femei, și ca mame, și ca soții. Isabelle Lubert și Meryl Streep ar fi două dintre cele pe care le admir. Și sigur, între modelele mele puternice în viață e mama, care e o femeie foarte puternică și hotărâtă și care a înfrânt niște greutăți în fața cărora mulți oameni ar claca. Dar încerc să găsesc modele în toate ființele cu care mă întâlnesc și de la care am ce să învăț, pentru că fiecare om are o poveste și fiecare poveste ajungi să o filtrezi cu experiența ta, cu sufletul tău și să crești odată cu toate poveștile astea pe care le întâlnești în viață.

_________________

FOTO: Mihai Nicolae/ Burda România

MAKE-UP & HAIR: Ana Maria Tătucu

Material realizat integral pentru Revista Femeia, numărul de mai, în care a apărut altă variantă a articolului, pe care o puteți citi AICI.

 

collageOly

Comments

comments

LEAVE A REPLY