Hopa sus, cât mai sus! La escaladă!

0
Hopa sus, cât mai sus! La escaladă!

Da, știu, sună complicat! Și chiar poate fi dacă nu ai o mică doză de curaj. Ei bine, am aflat de curând că escalada e un sport care te forțează să-ți depășești limitele!

Am ajuns la Vertical Spirit, la sala de escaladă din Baicului. Ploua torențial și, când ai chef de ceva mai antrenant, locul e perfect, nu? Nu mai fusesem vreodată și nici la cățărarea în natură nu am fost campioană. Doar prin copaci, cât să-i sperii nițel pe ai mei cât am fost mică.

Evident, la primele întâlniri e nevoie de un instructor. După ce semnezi niște hârtii, ți se dă hamul. Poți închiria și espadrile, dar e mai bine să ai tenișii tăi comozi, pentru că chestiile alea din cauciuc te strâng ca naiba (și ale mele erau cu două numere mai mari!). Nefiind obișnuită cu ele, nu au fost nici pe departe cele mai confortabile încălțări pe care le-am purtat vreodată. Cel puțin până te obișnuiești. 

Am fost destul de nesigură pe mine deoarece nu știam nici ce aderență am pe prinderi, nici ce forță am în mâini sau în picioare, și nici nu știam câtă încredere să am în hamul și funia care mă asigurau. Dar am avut voință, am ajuns în vârf, apoi am văzut că nu e chiar așa de rău, ba chiar e distractiv!

Adrenalina crește

Am mai testat patru trasee la peretele de 15 metri. La toate patru am ajuns până în vârf, iar la al cincilea am cedat după trei prinderi deoarece mă dureau degetele atât de tare încât nu le mai puteam coordona cum trebuie. Cheia este o rezistență fizică destul de bună, în special la mușchii brațelor. După fiecare traseu, am luat o pauză destul de lungă pentru odihnă…și pentru multă apă… Efortul depus la un traseu este consistent, fiecare zid având ceva provocator: prinderi care par că lipsesc tocmai ca să găsești soluții (pentru care trebuie să te întinzi destul de mult sau să faci mici salturi), plombe mici, plombe mari, înclinate la grade diferite spre tine, dar și canturi care se întrepătrund în fața ta – culmea, acestea mi s-au părut cel mai ușor de urcat, am avut o stabilitate mult mai mare în picioare. 

Mi-a plăcut enorm senzația pe care ți-o dă acest sport: cu fiecare pas făcut pe zid, chiar dacă oboseam din ce în ce mai tare, mă automotivam din ce în ce mai mult să mai fac un pas. Ambiție și adrenalină. Și tot așa până în tavan! M-am simțit foarte bine aici și sigur o să revin cu aceeași doză de curaj. 🙂

Vă las și un video pe fast forward să vedeți cam cum arată un începător în fața unui perete cu două plombe:

În sală se află mai multe tipuri de pereți: înalți, modulari și transversali. În plus, prinderile sunt schimbate la câteva luni, deci traseele se modifică și nu ai cum să te plictisești.

Oricine care are între 4 și 80 de ani poate veni la sală! Am văzut foarte mulți copii care se cățărau ca păienjenii pe trasee, ceea ce mi s-a părut impresionant! În plus, este foarte sigur, nu ai cum să cazi de acolo cât timp hamul este bine asigurat. Iar de acest lucru se ocupă instructorii! O ședință durează două ore și costă 80 de lei.

Detalii despre experiență http://corinamatei.ro/articole/hopa-sus-cat-mai-sus-la-escalada/

Posted by Cory's Blog on 27 Decembrie 2016

Comments

comments

LEAVE A REPLY