Un cadou înseamă o nouă ieșire din București, așa că de 8 martie am ales un weekend prelungit pe Valea Doftanei. Când am stabilit asta, apărea soare pe aplicația meteo, dar lucrurile s-au schimbat… Chiar și așa, sunt bucuroasă că vremea totuși a ținut cu noi. Am plecat din București vineri pe ploaie torențială, iar după Ploiești s-a oprit și nu ne-a mai plouat deloc tot weekendul! Yay!
Un road-trip relaxant, cu vizitarea împrejurimilor. Fără alarme dimineața, fără grabă, fără puncte bifate. Și cu multe opriri fix unde ne-am dorit! Prima, a fost la Castelul Iulia Hașdeu din Câmpina (despre care o să scriu curând). Apoi ne-am oprit la lacul Paltinu să facem o groază de poze, că ne-a impresionat culoarea apei. Deși plouase de dimineață, turcoazul-verzui nu dispăruse odată cu apa mâloasă ce încă venea din deal.
Ne-am cazat undeva spre Teșila, la o pensiune liniștită și cu mâncare bună!
La plimbare
Sâmbătă am plecat pe Valea Doftanei să explorăm împrejurimile și am ales întâi să urcăm spre Popasul Predeluș. Intenția inițială a fost să trecem în Săcele însă…„numai cu ATV-ul se poate”, după cum ne-a spus ospătărița de la restaurantul vilei în care ne-am cazat. În halul ăla e drumul…
Ok, mergem până unde putem… peisaj frumos, deși înnorat. Am mers încet, încet pe Valea Doftanei până când am cedat și ne-am întors în Teșila. Dacă începea ploaia, clar nu mai ieșeam de acolo! Ce nu mi-a plăcut, în afară de drum (care ar trebui să arate mai bine, e totuși un DJ care duce spre Brașov!), sunt gunoaiele. Într-o zonă aproape pustie, cu 5-6 vile private și 3 popasuri în amonte, pe un drum de țară pe care nu poți merge cu mai mult de 20km/h, e plin de gunoaie. Bănuiesc că majoritatea sunt de la grătarele din vară, că păreau tematice: caserole din polistiren, pungi, peturi și cutii de bere. Păcat!
Un alt traseu ales a fost cel spre Comarnic. Cred că este unul dintre cele mai frumoase drumuri din zonă. Nu ca și calitate, și pentru peisajul oferit. Și am oprit din 300 în 300m de metri, să mai facem o poză și să mai admirăm puțin. Am urcat pe serpentine spre vârful Secăria. Din drum, dacă e cald și ai chef, poți urca efectiv până în vârful muntelui, ocolind o carieră de nisip, pe un traseu de jumătate de oră. Nouă ne era cam friguț și cam lene, așa că am lăsat-o pe altă dată. 🙂 Peisajele sunt superbe, se văd munții Baiului undeva în depărtare, care acum erau acoperiți de un strat fin și proaspăt de zăpadă. Liniște, aer curat!
Coborând dinspre Vf Secăriei spre drumul principal.
Să mai vedem niște drumuri…
Duminică, după ce ne-am băut cafeaua la Atra Doftana, am lăsat GPS-ul să ne decidă soarta spre București. Am o aplicație tare drăguță în care setez destinația și îmi oferă trei variante de traseu. Fără să mă uit, am setat una dintre ele, convinsă fiind că este cea spre Câmpina. Ha-ha 🙂
Din drumul principal, am făcut dreapta și am început să urc niște serpentine tare abrupte, prin pădure, spre Șotrile. Ei, acum hai să vedem și cum e pe aici! Eram pe Valea Fiarelor.
Am mers mai bine de jumătate din traseu până ce drumul s-a distrus de tot. La Plaiu Cornului, deja mă bătea gândul să mă întorc când, într-o curbă, asfaltul o luase la vale pe un sens. Am oprit și m-am gândit. Tocmai atunci, de sus a coborât cineva, tot cu număr de București, ce mi-a confirmat că se poate trece în partea cealaltă. Ok…Am trecut și am continuat pe un drum oribil, cu 10km/h. Am oprit în vârf, de dragul peisajului. Și nici că mă mai întorc acolo, doar cu MB-ul sau cu ATV-ul. Atât!
Așa că weekendul nostru a fost „fără grabă” la modul real, altfel rămâneam fără cauciucuri, suspensii, bară și scut 🙂
Un weekend prelungit http://corinamatei.ro/travel/romania/valea-doftanei-si-drumurile-patriei
Posted by Cory's Blog on 13 Martie 2017