Cei care vor experiențe inedite trebuie să ajungă la meșteșugarii din Covasna

0
Cei care vor experiențe inedite trebuie să ajungă la meșteșugarii din Covasna

Într-o lume modernă, în care tehnologia și producția de masă iau încet-încet locul activităților care se fac cu grijă, talent și migală, câțiva meșteșugari din Covasna muncesc din greu să promoveze și ducă tradiția mai departe.

Covasna nu înseamnă numai tratament și cure, ci și descoperirea unei părți fascinante a României. Eu așa am simțit. Dincolo de experiențele de neuitat pe care le-am avut lângă artiștii populari din județ, de ochii mari pe care i-am făcut de fiecare dată când am realizat câtă muncă și pasiune pun în ceea ce realizează, am învățat să apreciez meșteșugurile ce riscă să fie lăsate în urma noastră. Pe câteva dintre ele le întâlnim azi doar la muzee și doar sub formă de rezultate sau ustensile folosite pentru făurirea lor. Ele trebuiesc promovate, susținute și purtate mai departe atât în viitorul României, cât și peste granițe. Trebuie să ajungeți la meșteșugari ca să rămâneți fascinați doar stând și observând ce și cum fac! Și pentru asta Covasna e faimoasă! Știți cum se spune… omul sfințește locul.

Țese cât e ziua de lungă

Doamna Erzsébet Bartók ne-a primit cu brațele deschise în casa ei din Brateș, care arată ca un atelier de țesut cu expoziție de muzeu. Țesutul la război a devenit modul ei de viață. Cum nu vrea să se piardă această artă, ori de câte ori are timp, ține ateliere pentru copiii pasionați de acest meșteșug.

Am ajuns la doamna Erzsébet într-o seară friguroasăă, dar am stat cu tot dragul afară, la vârtelniță, ca să pregătim firul ce urma a fi țesut. Apoi, am vizitat primul dintre atelierele sale, aflat la etaj: „Acesta e războiul pe care îl iau la târguri și ateliere. E mai ușor de transportat!” Camera era plină cu preșuri țesute, cordoane împletite și trăistuțe cu modele tradiționale și nici nu știam ce să admir mai întâi.

Călătorie în timp

„Nu e cel mai vechi război pe care îl am, cel mai vechi are cam 130 de ani!”, ne-a mărturisit doamna Erzsébet, uimindu-ne. Apoi ne-a dus într-o anexă a casei, în celălalt atelier, unde un război mare, vechi și muncit ocupa o bună parte din spațiu. Soțul dumneaei l-a recondiționat cum a putut mai bine de fiecare dată când ceva s-a stricat la el. Și această cameră era tot ca o încăpere de muzeu: ștergare, două costume tradiționale pe manechine, ii, ștergare decorative, dar și țesături, și macaturi cu diverse broderii țesute cu meticulozitate. Gazda noastră ne-a mărturisit că primele broderii înfățișând doi țărani în costume populare s-au dus direct în străinătate!

 

Cum se face

Ca experiența noastră să fie una completă, după ce a pus firul pe suveică și a arătat cum se țese, am avut ocazia să realizez câteva rânduri dintr-un ștergar. E greu să lucrezi repede și îți trebuie multă atenție când bați firul. Nu cred că aș avea atâta răbdare să fac asta, dar am fost fericită că, în sfârșit, am aflat cum funcționează pedalele și cum lucrat străbunica iile pe care le port și astăzi!

Doamna Erzsébet Bartók este o prezență des întâlnită la târgurile ce susțin meșteșugurile tradiționale, dar și la cele care promovează zona secuiască. O vom întâlni țesând cu multă concentrare și rapiditate. Dar îndrăzniți să o întrerupeți, vă va explica cu tot dragul cum funcționează un război și vă va spune despre această artă migăloasă, o adevărată valoare culturii noastre.

O turtă dulce cum nu-i alta

Rețeta unică de turtă dulce pe bază de ingrediente naturale este o moștenire de familie pentru József Szántó. Și e veche de vreo 140 de ani, după spusele sale. Încă de atunci se face turtă dulce în familia sa, iar el reprezintă a patra generație care duce acest meșteșug mai departe. A venit împreună cu mama sa, Erzsébet Szántó, la hotelul în care eram cazați cu multă turtă dulce gata coaptă și răcită, cu poșuri umplute cu pastă de zahăr, dar și cu multe turte gata decorate. Deși mi-era o poftă imensă să gust bunătățile, parcă erau prea frumoase ca să le mâncăm. Și, ca să ajungem la acel moment, trebuia să muncim. Așa că… la decorat turta dulce!

Doamna Szántó ne-a îndrumat și ne-a arătat cum se face. Însă ea are un talent deosebit, pe care noi nu l-am putut reproduce. M-am simțit tare bine decorând micile prăjituri în formă de inimioare, fluturi și flori. Parcă eram o puștoaică de grădiniță care țopăia că era lăsată să facă asta! Apoi le-am mâncat cu poftă și credeți-mă că a fost una dintre cele mai bune turte dulci pe care le-am mâncat în viața mea!

Și dacă știi secretul, tot nu iese!

Evident, am încercat să aflu rețeta cât timp stăteau micile mele opere de artă la uscat. Fără succes însă, doar am aflat doar ingredientele – nu și secretul preparării (dar cred l-am intuit apoi). Cel mai important e mierea! Apoi, minunea e făcută din făină, aromată cu anason, cuișoare și scorțișoară și crescută cu bicarbonat de sodiu. Atât de simplu!

Și secretul? Familia Szántó are în Târgu Secuiesc un cuptor din lut, cu lemne, în care prăjiturile sunt gata în doar șapte minute. Și sunt convinsă că gustul îl dă și cuptorul încins bine, de aceea această turtă nu se compară cu niciuna din comerț. 

Decorarea cere răbdare și o mână de fier

Domnul József încearcă să mulțumească toți clienții, așa că a acceptat provocări diverse: turtă dulce în formă de minge de fotbal, coronițe de Crăciun sau personaje din desenele animate. Iar ornarea prăjiturilor implică multă migală. Domnul József recunoaște că i-a luat mult timp, când era copil, să învețe de la mama sa să facă bine un șablon, însă până la urmă a reușit. Să decorezi o turtă dulce poate dura de la câteva minute până la două-trei zile. Au și modele foarte complicate la care trebuie să se usuce fiecare culoare în parte înainte de a decora cu următoarea.

Și familia Szántó este prezentă la târgurile secuiești cu bunătăți, iar prețurile variază de la 3 la 12 lei bucata, în funcție de mărime și de complexitatea desenului. „Mergem la târgurile din Covasna, Harghita și Brașov, atât putem să facem ca să nu renunțăm la calitate. Nu vrem să angajăm oameni, e o afacere de familie. Lucrez cu mama, soția și tata”, spune domnul József. Această turtă dulce este apreciată și peste hotare, așa că nu contenesc din a primi comenzi din Marea Britanie, Ungaria și Franța.

Caș inspirat din vremea dacilor

În Covasna, în cartierul Voinești, locuiește Nicu Manea, oier și pui de dac. E un om simplu, fascinat de strămoșii noștri și încearcă să ducă mai departe istoria lor prin ceea ce face.

Împreună cu soția sa, fac caș la ei la stână exact ca pe vremuri. Iar cașul nu doar că e delicios, dar e și aspectuos. Domnul Nicu Manea folosește forme frumos sculptate cu stema orașului, cu motive tradiționale, dar și cu chipul lui Decebal. Apoi, amintește de o tradiție din Covasna, făcând „păpuși” de caș. Odinioară, de Sfântul Ilie se sărbătorea și Ziua Ciobanului, ocazie pentru ca aceștia să coboare din munți. Ei veneau cu o păpușă din caș frumos decorată pe care o ofereau acelei fete pe care o plăceau. Dacă fetei îi plăcea păpușa și o accepta, înseamnă că-i permitea să mai vină pe la ea. Dacă fata nu o accepta, ciobanul trebuia să aducă anul următor o nouă păpușă, pentru altă fată.

Din vis în realitate

Domnul Manea ne-a povestit că a avut turmă de oi, dar și multe vaci de copil și i-a plăcut să aibă grijă. Dar i-a plăcut și să citească mult despre istoria noastră și mai ales despre daci. Voia să facă ceva deosebit, ca să iasă din anonimat, iar într-o noapte a visat cum face caș cu fețe dacice. „Ca și producător de produse tradiționale din lapte de oaie sau de vacă și având o fermă cu tata, am vrut să fac altceva ca să ieșim din anonimat ca persoane, ca fermă și ca tradiție a localității. Plăcându-mi de copil istoria dacilor și obiceiurile ciobănești din zonă, voiam să le îmbin cumva, dar nu știam cum. Iar într-o noapte am visat că făceam cașcaval cu fețe dacice și emblema Covasnei. Și am început să fac asta de trei ani de zile ca să mă întrețin”, a povestit domnul Manea.

Așa, acum promovează localitatea și istoria într-un mod inedit, cu un produs de te lingi pe degete, tradițional și în același timp inventiv!

Tradiția dusă prin țară

De fiecare dată când are ocazia, domnul Manea pleacă prin țară îmbrăcat cu-n cojoc de lână superb și cu obiecte dacice demne de invidiat. Are inclusiv un scut sculptat în lemn cu simbolul regal dacic, pe care stă suprapus semnul solar și o ie brodată cu lupul dacic. Așa împarte felii de istorie… cu gust de caș natural!

Măiestria unui sculptor

Am mers pe urmele poveștii începute de domnul Manea, să vedem cine i-a sculptat modelele pentru caș. Așa că, la câteva case mai departe, l-am găsit Gheorghe Zmădu așteptându-ne în pragul atelierului din curtea sa. Ne aștepta ca pe nepoți, să ne arate ce minuni a mai făcut bunicul! Iar când am intrat, am văzut sculpturi în lemn demne de cele mai importante expoziții internaționale!

Cu uneltele lui, pur și simplu e capabil să însuflețească orice buștean din lemn! Acum lucra la trei mai opere: o babă și un moș – sculpturi în nuc pe care urmează să și le pună de o parte și de alta a intrării în casă – și un tablou tridimensional cu tematică vânătorească, făcut la comandă pentru un pasionat. Pur și simplu mă uitam la acel tablou și mi se părea ireal! Vai, câtă dăruire!

Pasiune descoperită din nevoie

Domnul Zmădu nu a avut pasiunea sculpturii din naștere. Mai mult a fost forțat să o descopere. În urma unui accident, a fost nevoit să stea acasă. Și, cum trebuia să facă ceva, s-a apucat să sculpteze.„Fac asta din ’70. Atunci mi-am rupt clavicula și a trebuit să stau acasă. Atunci m-am apucat de sculptură. Bine, am avut și desenul la bază, eram cel mai bun din liceu. Adevărul este că fără desen, nu poți lucra. Trebuie să știi să desenezi, să vezi în spațiu.” Și nu numai că i-a ieșit, dar la scurt timp începuse deja să decoreze casele românilor și străinilor deopotrivă.

O sculptură ca aceasta poate dura câteva luni. „Dacă m-aș ține zi de zi, poate termin o piesă în 4-5 luni. Dar nu pot să lucrez tot timpul la aceeași sculptură, că nu am răbdare. Lucrez, o las, mai lucrez la altceva. Când mă plictisesc, iar revin”, ne-a spus domnul Zmădu.

________
Acești meșteșugari, dar și alții, susțin ateliere pentru grupurile de turiști aduse de Asociația pentru Dezvoltarea Turismului în Covasna. Opriți-vă pe la ei dacă aveți ocazia și gustați din spiritul tradițional al zonei!

Această experiență a fost posibilă datorită unui infotrip organizat de Asociația pentru Dezvoltarea Turismului în Covasna și Asociația Travel Focus.

Citește mai multe despre Covasna:

Țesutul este pentru doamna Erzsébet Bartók un stil de viață. http://corinamatei.ro/travel/romania/cei-care-vor-experiente-inedite-trebuie-sa-ajunga-la-mestesugarii-din-covasna

Posted by Cory's Blog on 12 Ianuarie 2018

Comments

comments

LEAVE A REPLY