Bisericile fortificate din Transilvania – un tur de patrimoniu UNESCO

0
Bisericile fortificate din Transilvania – un tur de patrimoniu UNESCO

Mi-am dorit de mult timp să fac acest tur, cu bisericile fortificate din Transilvania din UNESCO, mai ales că ajunsesem doar la Viscri dintre toate. Și, când îți dorești mult-mult ceva, Universul te ajută. Am plecat în acest tur la inițiativa Alinei de la Toura. Ideile noastre s-au îmbinat frumos, am trasat traseul, am calculat timpii, am verificat programe de vizitare, am rezervat o cazare în ton cu tematica turului și a ieșit un weekend memorabil.

Chiar dacă te-ai putea gândi că toate sunt biserici fortificate și că ar putea semăna între ele… ei bine, seamănă doar de la distanță! Fiecare păstrează ceva unic și mi-a făcut o reală plăcere să descopăr legendele și secretele seculare dintre zidurile fiecăreia!

 

 

Prejmer

Pe la 9 dimineața eram deja în fața celui mai vechi monument istoric din Brașov. Și am ajuns la ora deschiderii, sau mai bine zis, fix la țanc: deja un autocar parcase acolo și alte trei au venit în timpul vizitei noastre. M-am bucurat mult să văd că toate erau pline de străini: chinezi, nemți, italieni și câțiva spanioli.

Dar, să revenim la cetatea în sine: turnuri, bastioane, porți de fier, poduri mobile, ziduri de apărare cu camere-adăpost și o biserică gotică în stil cistercian ridicată de cavalerii teutoni reprezintă cea mai bine păstrată și mai puternică fortăreață medievală din toată Europa de Est.

© Alex de la Toura

Biserica

Istoria cetății începe pe la 1200, când teutonii au ridicat bisericaîn care astăzi se află unul dintre cele mai vechi altare din Transilvania, pictat la 1450. În plus, aceasta este singura biserică din regiune ce are planul de cruce greacă. Plimbându-ne, ni s-a părut ciudat că de pe anumite bănci nu se poate vedea altarul în timpul slujbei. Ah, și am mai observat un lucru: păturile vechi de pe băncile din biserică erau brodate cu însemnele femeii, astfel că ele stăteau în zonă separată față de bărbați.

Fortificația

Apoi, în secolul al XV-lea, localnicii sași construiesc la comanda lui Sigismund de Luxemburg zidurile cetății pentru apărarea de invazii, Prejmer fiind în linia întâi în fața atacurilor turce după ce aceștia treceau Pasul Buzău. Zidurile de apărare de o rezistență remarcabilă au formă circulară, 12 metri înălțime, 3-4 grosime și adăpostesc, pe 4 nivele, camerele în care s-au refugiat sătenii de 50 de ori, pentru că de atâtea ori cetatea a fost atacată de turci – și cucerită doar o singură dată, când dușmanul s-a dat prieten. Numerele de pe ușile camerelor corespundeau cu numărul caselor din sat, așa că fiecare familie știa unde trebuie să stea.

Ce e deosebit?

  • Zidul împrejmuitor se mai numește și „stupar”: 274 de cămăruțe înghesuite de jur împrejurul bisericii!! Este cea mai mare construcție de acest tip din țară. Astăzi, câteva camere sunt deschise vizitării, iar unele dintre ele adăpostesc expoziții de obiecte folosite în epoca medievală: războaie de țesut, piepteni de lână, mobilă pictată, dar și o școală ce păstrează aerul acelor vremuri.
  • Sus, la etajele superioare, se află drumul de strajă, acoperit de zidurile cu guri de apărare. Ne-am urcat acolo și am găsit faimoasa „orgă a morții”, un dispozitiv unic în Europa, o scândură cu cinci canale care se învârtea și era ca o mitralieră! De acolo, am încercat să scurtăm drumul și să coborâm pe alte scări. Am ajuns dintr-o încăpere în alta, până când am intrat într-o cameră de refugiu. Dar, surpriză, ușa avea lacăt și nu am putut ieși afară! :))
  • Cetatea din Prejmer a primit în 2013 trei stele în Ghidul Verde Michelin, reprezentând cea mai înaltă distincție pentru o clădire din țara noastră.
  • Biserica este în plan de cruce greacă, singular în Transilvania – se mai găsește la unele biserici din nordul Germaniei.

Preț întreg: 10 lei

Program de vară: Marţi–Sâmbătă 9:00-18:00/ Duminică de la ora 10:30/ Luni închis. Dacă plănuiești să ajungi în afara orelor de program, anunță cu o zi înainte. Administratorul locuiește aici și, dacă este disponibil, îți poate deschide.

 


Viscri

Viscri este unul dintre cele mai cunoscute sate săsești din Transilvania nu doar datorită bisericii-cetate de pe deal, ci și datorită Prințului Charles, care s-a îndrăgostit iremediabil de aceste meleaguri. Ce-i drept, încă de când am părăsit DN-ul, am dat de rusticul drum nămolit, plin de hârtoape, dar în lucru de mulți ani de zile. Cu răbdare, am ajuns în inima satului (unde am lăsat și mașina să urcăm pe jos), care încă de la prima privire este colorat și primitor. Am găsit și cele mai inedite pubele: coșuri din nuiele legate de stâlpii din centru!

Casele sunt recondiționate prin asociația Mihai Eminescu Trust și arată impecabil. Unele dintre ele sunt transformate, la poartă, în adevărate ateliere cu expoziție de vânzare: ștergare din pânză, papuci de lână, obiecte din lemn sau pâslă, pălării – toate sunt făcute încet-încet de femeile locului.

© Alex de la Toura

Biserica

În vârful dealului din Viscri se înalță biserica construită în secolul XIII, în locul în care coloniștii germani au găsit ruinele unei bazilici romane. Este una dintre puținele biserici-sală romanice pe care le mai avem.

Fortificația

După ce biserica intră în proprietatea obștii, sătenii o modifică și fac fortificațiile (secolul XVI) pentru a se apăra de turci, căpătând astfel forma pe care încă o vedem în mare parte și azi: turnul de poartă, două bastioane și două turnuri de apărare. Donjonul fusese deja construit la sfârșit de secol XIII. Zidurile au fost atât de mult înălțate, că biserica abia se mai vede din exterior.

Ce e deosebit

  • Cetatea este este una dintre cele mai complexe și frumoase din Transilvania, aspect dat de numărul turnurilor.
  • Mobilierul din biserică este cel original.
  • În bastionul sudic, a fost amenajat un mic muzeu etnografic ce descrie viața comunității: cu ustensile gospodărești, costume tradiționale, cutii ale breslelor, cărți, ceramică, mobilă și alte obiecte vechi valoroase.
  • Cristelnița este cea mai importantă parte a ansamblului. Se spune că e făcută din piatra unui capiteliu romanic din sec. XIII și e așezată pe o secțiune din coloana bazilicii ce a fost înainte de ridicarea acestei biserici.
  • Orga din biserică este una dintre cele mai vechi din Transilvania- e din 1723 și funcționează și astăzi!

Preț întreg: 10 lei

Program de vară: zilnic 10:00-13.00, 14.00-18.00.


Saschiz

Încă din depărtare răsare la orizont Cetatea Țărănească din Saschiz, impunătoare, care pare că veghează peste sat chiar dacă e în ruină și au năpădit-o buruienile. Iar, cum am intrat în sat, îndată am văzut și turnul bisericii pe care o căutam, chiar pe marginea drumului. Crăpătura adâncă stă dovadă a tot ceea ce a trăit în mai bine de 500 de ani de istorie. Însă mi-a părut tare rău că nu e renovat așa cum trebuie.

Mă așteptam la acele ziduri de apărare tipice oricărei biserici fortificate, însă ele nu mai există astăzi. Complexul este împrejmuit de un gard pe traseul vechilor ziduri.

© Alex de la Toura

Biserica

Ridicată la 1493 în cinstea regelui Ștefan I al Ungariei, biserica are forma unei săli masive cu 22 de contraforturi.

Intrând în biserică, la balconul orgii, am observat că biserica a fost consolidată cu corzi de fier, ce leagă stâlpii de susținere de pe o parte și alta a sălii.

În secolul XVI, biserica a fost înălțată deasupra corului cu încă un nivel de apărare din cărămidă, cu guri de tragere. Iar deasupra sacristiei, sașii au făcut încă două nivele de apărare. De la orgă,am urcat și am mers pe podețele de lemn de deasupra, care reprezintă fostul drum de strajă.

Fortificația

După fortificarea bisericii, a fost construit și turnul de apărare masiv, care a fost transformat, în timp (sec XVII), în clopotniță. Astăzi turnul este închis vizitării din motive de siguranță. Cetatea a avut șase bastioane și ziduri împrejmuitoare înalte de nouă metri, care nu mai există azi.

Și, fie vorba între noi, ce a mai rămas din ansamblu are nevoie urgentă de restaurare, altfel nu o vom mai admira mult timp de acum încolo.

Ce e deosebit

  • Biserica în sine: prin dimensiunile sale. În plus, e construită din piatră de carieră, ce-i dă un aer masiv, monumental.
  • Potirul gotic din biserică are o valoare deosebită: a fost lucrat cu 500 de ani în urmă de un artist care rămâne necunoscut.

Preț întreg: 6 lei

Program: Miercuri-luni 10:00-18:00

Extra: Un prânz cavaleresc

Cum am crezut că și la Saschiz există pauză în program, ne-am plimbat puțin prin centru și am descoperit Hanul Cetății, un loc minunat în care am rămas să mâncăm, ca să fie totul tematic. Hanul arată ca pe vremuri, în intrarea lungă există o expoziție de obiecte vechi, iar curtea interioară este decorată în stil medieval. Mâncarea a venit repede, a fost excelentă, iar priveliștea ideală și verde. Dacă treceți pe aici, nu rămâneți la mesele dinspre stradă, intrați în grădină!

 


Dârjiu

După un drum sinuos prin păduri și platouri verzi, unde am trecut calea ferată de nu-mai-țin-minte de câte ori, am ajuns într-un sătuc cochet. Îmi doream mult să fi găsit kurtos în fața obiectivului turistic, însă nu s-a întâmplat așa. Chiar părea puțin vizitat până ce un autocar cu bătrânei unguri a parcat chiar în fața turnului de poartă.

© Alex de la Toura

Biserica

Construcția bisericii a început în secolul al XIII-lea și a fost ridicată în stil romanic. Odată cu fortificațiile, ea a fost modificată în stil gotic. Astăzi în evidență prin frescele redescoperite.

Fortăreața

În secolul al XVI-lea, biserica a fost fortificată cu u cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră de cinci-șase metri înălțime – după o arhitectură preluată de la sașii transilvăneni.

Zidurile masive au încăperi construite special ca spații pentru depozitarea proviziilor localnicilor (în lăzi de stejar), iar un turn din fortificație este rezervat special pentru slănină – de aici denumirea legendară de „Cetatea Slăninilor”.

Ce e deosebit?

  • Turnul Slăninei face ca Cetatea Dârjiu să fie un monument deosebit în patrimoniul UNESCO. Comunitatea de o mie de suflete păstrează încă din epoca medievală obiceiul unic: fiecare familie își pune slănina (azi și cârnați și șuncă) în turn și are voie să taie din ea doar miercurea dimineața, după ce bat clopotele, în cadrul unei ceremonii speciale. Și, cu cât are mai multe cuie în care să-și agațe slănina, familia este considerată mai bogată.
  • Frescele sunt originale și extrem de valoroase. Au fost redescoperite sub tencuiala dată cu ocazia Reformei. Ele înfățișează legenda Sfântului Ladislau în mijlocul bătăliei de la Chiraleș din 1064. Încă nu au fost scoase toate la lumină.
  • Cea mai veche parte a fortificației este turnul bisericii, construit cu două porți, o adevărată capcană pentru turci. Odată ce intrau pe prima poartă, erau prinși acolo și atacați cu smoală clocotită.
  • Pe turnul sud-vestic există, încă din 1662, un ceas solar.

Preț întreg: 10 lei

Programde vară: marți – duminică 10:00 – 18:00. Luni închis. În afara perioadei de vară, vizita se face cu programare prealabilă.


Biertan

Ei bine, dacă nu plănuiești să vii aici sâmbăta, vei găsi deschis până mai târziu. Biertan este următoarea cetate în tur dar, cum sâmbăta este program scurt (ultima intrare la 16:30), noi am decis să revenim a doua zi, chiar dacă asta a implicat câțiva kilometri în plus.

Încă de când am ajuns, am avut senzația că acesta este cel mai cochet sat sas, parcă se vede că a fost printre primele așezări germane în zonă și s-a dezvoltat armonios. Bine, și el este inclus în UNESCO, nu doar cetatea. Am ajuns într-o duminică dimineață ploioasă, dar mi s-a părut destul de aglomerat – turiști deopotrivă români și străini. Bulină albă! 🙂

© Alex de la Toura

Biserica

Istoria sa diferă de celelalte biserici fortificate din Transilvania din UNESCO. Încă din secolul XIII, Biertanul a fost în competiție cu Mediaș și Moșna pentru obținerea centrului administrativ al celor Două Scaune. Așa că, să iasă în evidență, localnicii au decis să construiască un monument măreț, pe care îl putem admira și astăzi în forma sa originală. Ridicarea bisericii a început în 1490 în stilul gotic târziu (ultima din Transilvania înălțată în acest stil), cu trei hale și trei porți, apoi decorată cu o sumedenie de obiecte-unicat!

Fortificația

Fortificarea bisericii a început din secolul al XIV-lea. Cu trei rânduri de ziduri, șase turnuri, trei bastioane, drumuri de strajă și o mulțime de guri de apărare, aceasta a fost și e considerată cea mai puternică cetate din Transilvania. Un avantaj prielnic a fost și că Biertanul era în acele vremuri sediul episcopatului săsesc. Din ansamblu fac parte scara de lemn acoperită, coridorul de apărare, ceasul și clopotele și turnul-mausoleu.

Ce e deosebit

  • Camera Împăcării sau Închisoarea Soților sau Carcera din bastionul estic uimește prim povestea sa: aici, soții care se certau și voiau să divorțeze erau închiși două săptămâni. Înăuntru, trebuiau să se descurce cu un singur par mic, o masă mică, o singură farfurie, un tacâm și o cană pentru apă. În acele circumstanțe, împăcarea era inevitabilă. Astfel, în 300 de ani cât a „funcționat” pedeapsa, în Biertan a avut loc un singur divorț.
  • Ușa sacristiei este uluitoare: construită din stejar la 1515, are montată ceea ce se spune că e prima yală din lume: un sistem de închidere în 19 puncte, o complicăciune ce-ți fură privirea. Ea a fost inventată de un meșter din Sighișoara, Johannes Reichmut, pentru a asigura valorile comunității care erau păstrate aici. Sistemul a fost premiat la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris ca fiind un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală.
  • Apoi, biserica mai ascunde ceva: cel mai mare altar poliptic dintre cele patru ceșe mai importante din Transilvania. Acesta a fost realizat între 1483 și 1513 și are 28 de panouri pictate.
  • Apoi, mobilierul este extrem de valoros, fiind de speță rară prin modul în care a fost realizat și decorat.

Preț întreg: 10n lei

Program: marți – vineri și duminică: 10:00-13:00, 14:00-19:00, sâmbătă: 10:00-13:00, 14:00-17:00, luni închis.

Biertan a fost prima biserică fortificată din Transilvania inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, în 1993. Celelalte șase au fost recunoscute în 1999.


Valea Viilor

La Valea Viilor, avantajul nostru a fost că administratorul stă acolo și dacă nu poți ajunge în orele de program, poți suna în prealabil să-ți anunți vizita. Așa am făcut și noi, mai ales că știam că ajungem cu mai bine de 60 de minute după ora de închidere. Aici se ajunge ușor din drumul național și doar o câmpie face trecerea dintre modern și rural. Eram în tipul acela de sat unde vedeam cu ochii mei cum timpul trece altfel. Câțiva copii se jucau în șanț, trei femei stăteau pe o bancă în fața gardului la taclale, iar un bătrânel a trecut încet, cu bicicleta, încărcat de mături din nuiele.

Îndată ce am ajuns, un bunic simpatic ne-a primit și ne-a explicat câte ceva despre cultura sasă, arătându-ne fotografii, hărți, porturi populare din piele brodate și diverse obiecte din lemn. Multe dintre tradiții nu se mai păstrează, mai ales că sașii au plecat când s-au deschis granițele, dar sunt în amintirea bătrânilor care încă mai au grijă de vechiul sat.

© Alex de la Toura

Biserica

Lăcașul a fost ridicat în secolul al XV-lea, apoi modificat masiv în timpul fortificărilor. Are două intrări: una în sud și una în nord, având ambele porți de apărare din lemn. Deasupra bisericii s-a făcut drumul de strajă. Toată construcția a suferit daune majore în timpul cutremurului din 1738, iar la restaurări a fost ușor modificată pe ici-pe colo. Astăzi uimește prin măreția ei. Dar se vede că e bătrână și are nevoie de ceva îngrijiri: cum a plouat mult prea mult în acest an, podeaua era udă de părea recent spălată și parcă nu avusese timp să se usuce. În realitate, cursul râului a fost modificat pentru un proiect, iar pânza freatică s-a ridicat foarte sus. Cum biserica nu e izolată, trage toată umezeala. Ghidul nostru ne-a spus că se luptă pentru fonduri…

Fortificația

O incintă ovală protejează biserica, cu ziduri de 7 metri înălțime cu metereze. Au trei bastioane, iar cu turnul de apărare sunt poziționate în cele patru puncte cardinale.

Ce e deosebit:

  • Tavanul m-a lăsat cu gura căscată toată încrengătura aceea de nervuri care se sprijină pe cei 14 stâlpi ai sălii.
  • Cristelnița romanică sub formă de potir, tăiată în gresie, e atât de veche încât nici specialiștii nu au putut să o dateze exact și o situează doar în anii 1300.
  • Hersa (grătarul din fier care închidea intrarea cetăților medievale, servind ca barieră auxiliară a porții și care se ridica de fiecare dată înainte unui asediu, ca localnicii să intre în cetate pentru refugiu) se păstrează și astăzi, fiind ea originală – și intactă – de la 1525. O găsești al poarta din nord.
  • În plus, în biserică mai sunt o serie de obiecte cu o valoare deosebită: stranele de la 1528, altarul din 1779 realizat de Johann Folbarth din Sighișoara și baldachinul amvonului datat în 1746.

Preț întreg: 10 lei

Program: luni-sâmbătă: 9:00-12, 14:00-17:00


Câlnic

Ei, trebuie să recunosc că zona asta are și ea ceva unic, doar al ei. Iar cetatea este diferită de tot ceea ce am văzut până acum. Fără să fie tencuită, din piatră, stă dreaptă în sătucul dintre văi. Această fortăreață e altfel nu doar vizual, ci și istoria o spune: aici primul a fost donjonul – de aceea fortăreața nu domină satul de la înălțime, ba e oarecum ferită, pe marginea pârâului Câlnic.

© Alex de la Toura

Turnul donjon

Prima construcție a ansamblului (sec XIII) are ziduri groase de un metru și 27 de metri înălțime. Numit și Turnul Siegfried, a fost destinat locuinței greavului Chyl de Kelling. Are particularități speciale: o pivniță, parter cu intrare separată (ambele par spații de depozitare), apoi accesul la etaje se făcea pe o scară exterioară. În 1430, cetatea a fost vândută localnicilor sași. La scurt timp, ei au construit capela de tip sală gotică, dar mult mai mică decât cele pe care le-am vizitat până acum.

Astăzi, turnul este un spațiu de expoziție. La subsol vei găsi o cramă ce amintește de vinurile de Câlnic, cunoscute din Evul Mediu, iar la etajele superioare descoperiri arheologice și colecții de artă populară și medievală cu obiecte foarte vechi.

Fortificația

Chiar dacă nu a fost construită inițial cu acest rol, vremurile și atacurile inamicilor i-au făcut pe localnici să-și creeze un adăpost sigur. Așa că imediat a început ridicarea zidurilor. Nu s-au simțit în siguranță doar cu unul și, de aceea, astăzi cetatea are două incinte ovale, concentrice, întărite cu două turnuri și un bastion. Incinta interioară are șapte metri, iar cea exterioară are trei metri. Cetatea era dotată cu guri de tragere, drum de strajă, camere de provizii. Iar accesul se făcea, ca și astăzi, pe sub turnul de apărare.

Din vârful turnului am avut o priveliște deosebită asupra satului și mi-au plăcut „ferestrele” din plasă pe care le poți deschide ca să faci fotografii.

Ce e deosebit

  • Epoca, etapele și felul în care cetatea a fost construită.
  • În mijlocul incintei se află o fântână veche, o idee ingenioasă pentru acele vremuri. În timpul asediilor îndelungate, localnicii nu mai sufereau de sete sau nu mai erau nevoiți să facă și provizii de apă.
  • Capela a devenit spațiul în care se desfășoară conferințe, simpozioane, colocvii sau concerte de muzică clasică.

Preț întreg: 10 lei, taxa foto: 10 lei

Program: zilnic 9:00-19:00


Cazare la cetate, la Axente Sever

Găsisem cetatea din întâmplare acum vreo doi ani, când mă duceam de la Sibiu la Mediaș. Am vizitat-o și tot atunci am aflat și că a fost renovată, iar în zidurile cetății sunt amenajate camere de oaspeți.

Despre monument

Biserica (sec XIV) și zidurile de fortificație (sec XV) formează un complex monument-istoric. Biserica este deosebită: este printre puținele biserici din Transilvania care au turnul-clopotniță deasupra corului – de obicei acesta este alipit bisericii sau chiar separat de construcție. Interiorul impresionează prin simplitate, dar și prin ogivele masive în comparație cu dimensiunile interiorului. Lăcașul este foarte bine întreținut, am admirat inclusiv orga veche din 1777 la care am putut urca pe scara din spate.

© Alex de la Toura

În incintă există și un muzeu care dezvăluie – prin hărți, machete, țesături și obiecte gospodărești – istoria aparte a sașilor. Inițiativa de a face cel mai bogat muzeu al sașilor din România aparține unui olandez, Antoine van Rijen, care pur și simplu s-a îndrăgostit de satele săsești într-una dintre vizitele sale. Mai mult, el a spus în repetate rânduri că tradițiile și cultura sașilor seamănă izbitor cu cele din țara sa natală. Astfel, prin toate documentele și fotografiile adunate, a reușit să arate că sașii sunt originari din teritoriile Olandei și Belgiei de azi.

O înnoptare inedită

Ca la orice fortificație săsească, zidurile de apărare ascund camere pentru refugiul sătenilor în timpul atacurilor. Acestea au fost transformate în camere astfel că oricine se poate caza aici pentru o experiență inedită între zidurile de apărare ale unei cetăți medievale – monument istoric în vârstă de 700 de ani. Camerele au parter și etaj-balcon, sunt de 3-6 locuri și au grup sanitar propriu. Rezervările se fac doar la 0735 564 996, iar prețul pentru noi a fost de 70 lei/persoană cu tot cu mic dejun.


Turul complet

Turul a durat două zile. Secretele?

  • să fii la Prejmer la 9,
  • să nu te duci sâmbăta la Biertan că la 16:30 e ultima intrare (nu prelungesc programul la cerere),
  • să suni la Valea Viilor să anunți că ajungi peste program (prelungesc programul la cerere dacă administratorul e disponibil)
  • și să nu faci pană duminica, așa ca noi, și să ajungi la 1 noaptea în București! 😀

Comments

comments

LEAVE A REPLY