În inima staţiunii

0
În inima staţiunii

După-amiază. Plictiseală. Dar nu pentru mult timp. Reuşesc să le conving pe Alexa şi pe Simona să mergem în centru. Ajungem întâi pe faleza destul de aglomerată, plină de cărucioare-tarabe cu de toate. Turiştii fac poze, copii se joacă, vânzătorii încearcă să-şi atragă clienţii, iar localnicii…pescuiesc pe diguri. De curiozitate, îi urmăresc cât timp fetele fac poze cu statuia cu porumbei. Observ că au ustensile diverse şi de bună calitate…dar, dau cu pâine ca momeală. Stau ceva timp acolo şi nu văd pe nimeni prinzând nici măcar un peştişor.

Mergem la o terasă şi comandăm câte o shaorma cu pui (3 TL). Chelnerul se poartă foarte frumos, politicos şi ne serveşte cu grijă. E o shaorma bună, însă nu atât de bună pe cât mă aşteptam să fie. Lipia e foarte groasă şi-ţi dă senzaţia că mănânci mai multă pâine decât carne. Nu ştiu dacă aşa e peste tot sau doar am nimerit noi prost. Totuşi, e mai gustoasă ca în Bucureşti.

În bazar atragem privirile şi primim invitaţii în magazin de la majoritatea vânzătorilor. Se vede clar că nu suntem de-ale locului – în primul rând, după vestimentaţie (pantaloni trei sferturi, tricou, hanorac şi pantofi sport, iar turcoaicele încearcă sa combine diferite stiluri ce nu înclină spre cel sport, rezultănd o ţinută oribilă – şi nu mă refer la cele conservatoare, ce adoptă stilul impus de religie). Aşa că mulţi ne spun ceva în turcă şi cum noi nu reacţionăm în nici un fel, spun clar : „Ce faci, bine?”. Inevitabil, zâmbim. Şi le răspundem, bineînţeles. Din nou ajung să cumpăr suveniruri de prin tot bazarul.

De vorbă cu un vânzător

Am ocazia să stau de vorbă cu un turc înalt, între două vârste, Ekber pe nume, ce deţine un magazinel cu de toate în Orient Baazar. Dintr-una în alta, el îmi spune că prin aşezarea produselor în afara magazinului îşi atrage clienţii. Aşa că el preferă să pună la intrare magneţi de frigider, brelocuri, gentuţe împletite sau coliere de metal la un preţ sub cel al bazarului. Evident, îmi spune că aceste lucruri nu sunt negociabile, indiferent de cantitatea cumpărată. Înăuntru sunt aranjate frumos vase de ceramica pictate manual, obiecte de argint şi aur, „agăţători” ornamentale, narghilele cu sidef şi văluri frumos brodate astfel încât să iasă în evidenţă printre obiectele mai ieftine. Toate obiectele scumpe se pot negocia într-o anumită masură. Eu încerc la bijuteriile de argint, mult prea scumpe faţă de cele din România, însă şi el recunoaşte că „pot fi ieftine numai dacă iei la grămadă”.

Slujba la moschee

Tocmai când trecem pe lângă moscheea de printre străduţele înguste ale bazarului, începe slujba ce se aude prin difuzoare în toată zona. Ne oprim şi noi, curioase în faţa porţii mari, de care nu trecem. La intrarea în moschee se înşiră zeci de perechi de pantofi. Înăuntru, bărbaţii stau în genunghi, cu fruntea lipită de podea. Nu fac nici o altă mişcare. Întârziaţii intră şi ei cu mare grijă pentru a nu-i deranja pe cei aflaţi deja acolo. Între timp, înregistrez cu telefonul o bucăţică din slujbă (e mai jos). Aş da orice să pot intra şi eu acolo, să vad cum e într-o moschee obişnuită, neamenajată pentru vizitele turiştilor.

 

Comments

comments

LEAVE A REPLY