Filosofia călătoriilor low-cost. Cum să cheltui ca să vezi lumea

0
Filosofia călătoriilor low-cost. Cum să cheltui ca să vezi lumea

Mă disperă să cheltui când nu e cazul. De aceea îmi place să călătoresc pe cont propriu și nu-mi place să depind de un grup mai mare de patru oameni într-o excursie mai lungă de 2-3 zile. „Dincolo era mai ieftin” chiar mă exasperează, pentru că de banii ăia dați – poate – aiurea mi-aș mai fi putut cumpăra încă un bilet de avion, mai ales că în ziua de azi găsim promoții și la 20 de euro.

Așa că urmează să citiți un articol subiectiv, în care, pentru orice aspect, puteți avea orice contraargumente. O să vă prezint stilul meu de viață ideal, de care sunt profund îndrăgostită. Și nu o să mă schimb curând. Scriu asta tot la cererea voastră, care m-ați întrebat cum fac de sunt plecată atât de des. Păi, să vedem:

Pot trăi cu…

…hosteluri

Odată cu experiența, am învățat multe. Nu contează unde stau, atât timp cât e curat, iar așternuturile miros frumos. Au fost dăți în care am avut nopți mai plăcute la hosteluri decât la hoteluri de patru stele. Urăsc să plătesc mai mult de 100 de lei pe noapte oriunde. Mi se pare pur și simplu aberant și lipsit de sens, mai ales că eu nu petrec mai mult de 6 ore în camera aia. La hosteluri am bugetul setat pe la 60-70 de lei, în funcție de oraș și poziționare. Și mă feresc să dau mai mult de 200 de lei pe o cameră triplă. Evident, mai sunt și excepții, locuri atât de sus cotate ca preț că chiar nu se poate. În Ierusalim nu mi-a ieșit. Dar în alte locuri, da, inclusiv în Veneția am stat cu 150 de lei dubla..În buricul Veneției chiar! Secretul? Promoția 😀

…linii aeriene low-cost

Nu contează cu ce companie aeriană merg și dacă nu am masa inclusă în 3-4 ore de zbor. Ok, doar pe una o evit din cauza prea multor experiențe neplăcute, cu reclamații și tot circul. Am zburat cu cele mai obscure companii și nu am pățit nimic. Destinația în cazul ăsta e cea care contează.

…și escale lungi

Nu strâmb din nas la escale de 9 ore. În cele mai cool escale ale mele am vizitat centrul Parisului și Falcon Souq din Doha, o experiență inegalabilă. Dacă escalele sunt peste noapte, nu mor dacă dorm în aeroport, mai ales de când m-am acomodat să dorm oricum, oricând, oriunde și în orice poziție. Că doar travelling-ul implică și asta.

…anumite zile de vizită gratuite

Multe muzee din Europa au o zi pe săptămână, un weekend pe lună sau un interval orar în care poți intra gratuit. Când intrarea la muzeu costă peste 8€, iau în considerare promoția și am grijă când îmi programez vizita.

…invitații legate de job

Nu doar că pot trăi cu ele, ci chiar mă bucur din plin de ele. Lucrez nopți bune înainte să plec (că trebuie să fiu flexibilă, de), ca să pot dispărea de la birou. Uneori o zi plină, alteori două-trei. Da, asta este frumusețea meseriei de jurnalist și pasiunii de blogger de travel. Nu foarte des, însă, uneori, am ocazia să văd locuri noi mai ales prin țară datorită jobului meu. Chiar dacă deplasările sunt scurte și făcute după un program fix, îmi dă ocazia să trag mai cu ochiul și prin împrejurimi – într-un sat în mijlocul naturii, într-un colț de plajă (aici și aici), în inima munților (aici) sau să mă bucur de natură. Așa reușesc să scot maximul dintr-o zi de deplasare: să vă spun și vouă cum e, și să și aduc o groază de alte informații pe lângă, de la evenimente. Da, am pus doar linkurile din bloguri pentru transparență, să vedeți exact ce am făcut până acum, asta dacă n-ați văzut deja la acel moment pe pagina de Facebook.

…card turistic

Dacă stau trei zile într-un oraș, prefer să-mi iau cardul turistic, cea mai mare și mai utilă invenție din statele civilizate. De obicei, include abonament de transport bus+metrou, intrări la principalele obiective din oraș și reduceri ca câteva restaurante, to-go’s și magazine de suvenire. Chiar e o modalitate de a economisi niște bani!

…și transport local

Nu-mi cad gradele dacă merg cu autobuzul, exact ca localnicii. Evit taxiurile și închiriez un mijloc de deplasare doar dacă mă ajută în mod expres să văd mai multe locuri într-un timp foarte scurt.

Pot trăi fără…

…bagaj de cală

Am învățat să călătoresc fără bagaj de cală. În afară de faptul că nu mă costă cât încă un bilet de avion, nu-mi mai place să car lucruri după mine, mai ales când plec în circuite și nu petrec mai mult de două nopți într-un loc. E tare incomod…

…restaurante fancy

Nu-mi place să mănânc la restaurantele centrale. Sunt turistice, cu prețiuri pe măsură, cu mâncare special făcută pentru turiști, de multe ori europenizată (a se citi congelată). Am învățat să caut localurile tradiționale ce sunt în afara ariei de interes. De obicei, întreb la recepția pensiunii dau pe stradă unde se mănâncă bine și decent ca preț. În 90% din cazuri, am avut o experiență culinară excelentă, la prețuri decente.

Nu-mi pasă dacă sacoul și cămașa chelnerului sunt călcate la linie. Sau cât a costat costumul în care mă servește. Sau dacă știe să deschidă corect o sticlă de vin. Și nici caviarul nu-mi place. Acest mediu nu face decât să-mi îngrădească simțurile, comunicarea și să ridice acel zid prin care e foarte greu să vezi. Da, nu-mi place formalitatea. Prefer bodegile de cartier, unde cineva în blugi și tricou vine să-mi aducă ceva gustos, o bere locală, după care să-i facă plăcere să stea de vorbă cu mine și să-mi recomande locuri și experiențe, de care nu mulți alți turiști află.

…oameni care strâmbă din nas

Nu-mi place să călătoresc cu oameni care preferă luxul în locul experiențelor autentice. Oamenii ăia care se duc la un bar în mall în loc să caute o terasă pe trotuar, de unde să observe viața unui oraș. Hai să merg și mai departe: mai bine stau la hostel și-mi rezerv un super-tur de o zi pe cine știe unde; sau să mă duc la un muzeu scump; sau să sar cu parapanta de pe muntele ce veghează un oraș…decât să stau la 5 stele și să nu pot vedea mai mult decât un oraș pe afară.

…overrated places

Ei bine, aici mă duc numai dacă locurile avea au ceva unic, mirobolant și nemaivăzut pe această planetă. Sau doar dacă sunt sigură că-mi pot oferi o experiență de neuitat. De aceea am ales Marina Bay în Singapore, once in lifetime. Și tot de aceea regret că am fost la San Ginez în Madrid, chiar dacă e favoritul turiștilor. M-a păcălit cu ciocolata 🙂

Mai departe, în New York am ales să mă urc în One World Observatori decât pe Empire State sau în Statuia Libertății. Priveliștea e amețitoare din cea mai înaltă clădire din America, de acolo am văzut și cele două obiective menționate mai sus, și am evitat și coada aia de 4-5 ore care se formase la „vedete”. În Paris am refuzat să urc în Turnul Eiffel și îmi pare rău că nu mi-a mai rămas timp să mă cațăr în Montparnasse Tower, de unde se vede totul! Și la fel nu am urcat în Turnul din Pisa pentru că 18 euro pentru două minute. Și nici măcar nu e așa de înalt.

…ghizi care să mă plimbe printr-un centru de oraș

Prefer să mă pierd prin orașe cu telefonul în mână și cu ghiduri turistice luate de pe internet decât să îmi angajez un ghid privat care să mă alerge două ore printre trei-patru obiective ai importante pentru 30-40 de euro. Îmi place libertatea de a explora în voie și a-mi satisface curiozitatea oricând am eu chef. Să intru într-o catedrală, un muzeu sau o clădire istorică dacă simt nevoia sau să merg mai departe dacă nu sunt in the mood sau nu mă atrage cu nimic.

Aleg un ghid când sunt la un obiectiv mult mai mare, cu foarte multă istorie, atunci când el îmi poate facilita înțelegerea unor lucruri și corela întâmplări din istorie – în general, lucruri care le găsesc ci în cărți de specialitate. De exemplu, consider că Angkor Wat, Palatul Regal din Bangkor, Petra, Forumul Roman sunt genul de obiective la care merită să-ți iei un ghid. În rest, ține de dorințele tale.

…vacanță în toiul verii

Nu știu dacă ați observat, majoritatea vacanțele mele sunt programate primăvara și toamna, când sunt cele mai multe promoții. Diferența e chiar și de jumătate de preț, în special la cursele aeriene!

Cum sunt

Călătoresc mult, profit la maximum de libertatea mea și am o asemenea grijă de ea de nici nu vă puteți închipui. Observ că cei care mă urmăresc, mă consideră foarte bogată sau cred că sigur fac eu niște șmecherii. Dar pe cuvânt, nu trebuie să fii director de bancă ca să călătorești și să ajungi unde vrei tu. Da, visele exotice cer sacrificii financiare mari și abțineri de la haine, device-uri, pantofi și alte lucruri materiale. Și cer multă muncă, un job stabil și niște proiecte pe lângă, în afară de cele făcute din pasiune. Eu, de exemplu, mereu îmi pun bani de-o parte după o schemă foarte bine stabilită. Asta pentru marile planuri. Iar de restul, fac numai ce și cât îmi permit. Să sar calul înseamnă să termin luna cu 30 de lei în cont.

O altă filosofie de viață e că nu intru în datorii, nu e cazul. Niciodată nu voi face un împrumut la bancă să plec undeva. Mă întind fix cât mă ține plapuma. Nu am, nu fac, amân 3, 4, 12 luni.

What’s the plan?

Mulți mă invidiază și nu ratează ocazia să-mi spună ce nasol o să fie nu-știu-unde după ce mă întreabă unde mai plec. în timp ce ei nici măcar nu au acea dorință vie de a călători, ci doar de a descuraja oamenii din jur. Îți spun eu că dacă îți faci un plan real și te ții de el, dacă ai pasiunea aia nebună să ajungi în locul x, flexibilitate și timp pentru a pândi niște oferte geniale (am pus AICI câteva site-uri utile, mai puțin cunoscute pe la noi), în maximum doi ani – cu indulgență – poți merge în acel loc, fie că e Thailanda (unde văzusem săptămâna trecută o vacanță în Krabi cu 550 de euro o săptămână. Cât costă o săptămână la Mamaia, btw?), fie că e Peru sau Tanzania. Evident, dacă ai o rată usturătoare sau un copil de crescut, nu mă mai bag, că am auzit că e delicat :))

Ce prefer

În general, călătoresc pe cont propriu, iar prin agenții merg numai dacă găsesc o ofertă imbatabilă sau dacă circuitul este suficient de lung, stufos și îndepărtat încât să-mi fie foarte greu să-l organizez din lipsa contactelor sau a informațiilor disponibile.

Organizare temeinică

Nu las lucrurile de bază la voia întâmplării, not my stile at all. Așa că-mi rezerv din timp toate cazările (chiar dacă asta implică să nu stau mai mult de n zile în orașul y chiar dacă îmi place, mă întorc altă dată) ca să prind cele mai bune tarife pe Booking. Am ajuns să mă feresc de airbnb, care, mai nou, au prețuri mai mari ca la hotel și mulți cer o garanție de parcă aș închiria un BMW ultimul tip pe o săptămână. Și nu sunt omul care să aibă atâția bani disponibili pentru asta. Dar verific, just in case.

Concluzii?

Cum spuneam la început, ăsta este doar stilul meu de viață, pe care îl ador. Sper doar că, printre rânduri, fiecare va găsi ceva util pentru sine. Cred că cel mai mult contează investițiile în punctele cheie astfel încât, la finalul vacanței să nu-mi pară rău că n-am făcut altfel. Sau să-mi pară rău că nu am cu ce să-mi programez vacanța următoare. Pentru că tot timpul există zeci de variante la costuri diferite. Important e să o găsești pe a ta!

Spor la călătorit!

Comments

comments

LEAVE A REPLY