Cea mai bună cină din Israel, o experiență culinară aparte (ep 14)

0
Cea mai bună cină din Israel, o experiență culinară aparte (ep 14)

După o zi întreagă pe drumuri și vreo 450 de kilometri parcurși, eram lihniți. Și nici măcar nu știam unde vom mânca, deoarece cu o seară înainte nu am avut parte de cea mai gustoasă masă în căutarea bucatelor tradiționale.

Nu știu de ce, dar în Eilat ne-a fost inițial tare greu să găsim un restaurant decent pentru cină, cu mâncare bună. Site-urile de profil ne trimiteau ori la fast-food-uri cu shaorma israeliană (din alea unde mănânci în picioare), ori la restaurante fancy din hotelurile de 4 sau 5 stele, unde un hummus are același preț cu o piatră semi-prețioasă. Și dă-i și caută în partea greșită a orașului (știți aia cu leneșul mai mult aleargă?), apoi scotocește internetul, descifrează ebraica, vizitează câteva localuri îndoielnice, adună-ți ochii de pe jos după ce ai deschis un meniu la un restaurant ce arăta ok. Buuun… Ce rămâne de făcut? Places pe Facebook!

Cât ești dispus să mergi pentru o poză apetisantă?

Opt ochi într-un telefon și toți s-au făcut maaari la o singură poză din toate mulțimea aia, cu un platou imens, apetisant și aburind. Ok, aici cinăm! Chiar dacă se afla la trei kilometri de locul în care eram noi, am decis să riscăm și să mergem până în cealaltă parte a orașului. Am mers pe Route 90, pe jos, până într-un giratoriu mare, după care am mers la stânga pe o străduță. Și am ajuns!

Ne-a întâmpinat un domn simpatic, care a și deschis ușa înaintea noastră. Politicos și sociabil, ne-a invitat la o masă și ne-a oferit un meniu în limba engleză! Yeei! Și ne-am întins puțin la vorbă: de unde suntem, ce facem în Eilat, ce am vizitat, ce planuri mai avem prin zonă…

Ne-a promis că se întoarce cu recomandări după ce studiem…oferta localului. Cum am deschis meniul, am văzut prețuri decente pentru Eilat. Și multă mâncare locală! Atât de multă, că nu ne puteam decide!

Ospăț regesc israelian

Cel ce ne-a întâmpinat a venit la masa noastră cu o „salată israeliană”, adică multe boluri pe o tavă, umplute cu diverse tipuri de salate și ne-a spus să ne alegem cinci dintre ele, din partea casei. Am luat ce ni s-a părut mai local și mai atractiv. Apoi au venit și pâinicile proaspăt scoase din cuptor, asemănătoare cu lipiile, dar mult mai pufoase. Și am început să întingem cu pâine în timp ce încă ne decideam ce să comandăm.

20171225_212730

„Dar hummus nu vreți să gustați?”, ne întreabă cel ce avea grijă de noi.

„Am mâncat aseară în altă parte și nu ne-a plăcut”, a venit și răspunsul.

„Ei bine, aici o să vă placă!” Și omul dispare într-o clipită în bucătărie.

Se întoarce cu un castron mare de hummus. Excelent! Delicios! Gustos cum n-am mai mâncat din Ierusalim!

„E localul tău?”, îl întreb eu complet nedumerită.

„Da!”, răspunde el timid, dar cu zâmbetul pe buze. Ah, ce noroc am avut să ne servească chiar el, că erau și ospătari pe acolo, care se ocupau de alte mese, de localnici!

Am comandat bere locală, pe nume Goldstar. Cu foamea nițel potolită, am convenit să comandăm patru frigărui (doar bucăți de carne înșirate pe o mică sabie – da, una e de ajuns să te saturi): una de curcan, una de pui, una cu Merguez (cârnăciori picanți arăbești) și una de miel. Toate foarte bune și excelent condimentate. Și o porție de cușcuș cu legume în sos la cuptor! 🙂

20171225_214854

În timp ce mâncam cu poftă, totul fiind delicios, deja prietenul nostru, Roei Amram, a venit cu un alt preparat la degustare, tot din partea casei. Era o vânătă tăiată pe jumătate și dată la cuptor, asezonată cu boabe de năut și tahini. Eu întâi am rămas impresionată de cum arăta! După care a dispărut repede din farfurie!

Nicio masă fără desert!

Când am terminat de mâncat și de lăudat toate bucatele, pe masa noastră a venit și malabi, o prăjitură israeliană ce aduce a panna cotta, cu sirop de zmeură pe deasupra. Eram plini, mâncasem mai mult decât ne trebuia, dar ne-am „sacrificat” pentru acel deliciu!

20171225_223215

Da, și norocoși, și sătui

Aia a fost masa noastră din seara de Crăciun, în caz că avea cineva îndoieli că noi nu ne-am porcit. Iar Roei, patronul restaurantului Ashkara din Eilat pe care l-a deschis în urmă cu cinci ani, nu a intuit acest lucru, i-am spus noi la plecare. Și chiar dacă l-a intuit, a fost mai mult decât generos cu noi, printre puținii turiști care merg acolo în decembrie.

Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu nota de plată. Pe ea era fix ce am comandat noi, 200 și ceva de șekeli. Adică jumătate din tot ce am consumat!

Și, dacă doriți o recomandare de club ca-n Ibiza, Roei ne-a trimis la Crazy Elephant. Noi n-am ajuns, dar numele spune totul, cică. 🙂

IMG-20171225-WA0027

photo by: Roei/Ashkara

-va urma-

 

 

 

 

Comments

comments

LEAVE A REPLY