And he smelled the flowers! – When America meets Romania – Part III

0
And he smelled the flowers! – When America meets Romania – Part III

În ziua de joi, prima noastră direcţie a fost clară: telefericul de pe Tâmpa! Dar pe la bastioane şi ziduri, sa mai vedem şi altă parte a vechii cetăţi a Braşovului.

Am ajuns la prima telecabină, iar când am ajuns sus am fost un pic dezamăgiţi să vedem că terasa restaurantului Panoramic era închisă. Noroc cu indicatoarele: am urcat „la litere” şi am privit încântaţi arhitectura oraşului şi peisajul, ignorând pe cât posibil răul de înălţime, în cazul lui Anthony: „Am rău de înălţime, nu mă pot apropia, dar totul e atât de frumos!”

Ne-am luat la revedere de la Braşov:

„I liked Brasov […] Mount Tâmpa was a ridiculous side-trip and getting to see Braşov from behind the Braşov Hollywood Sign (it looks like the Hollywood Sign) was very worthwhile […] I enjoyed seeing the city from the mountains”, a spus apoi Anthony.

Am traversat Pădurea Bogăţii, spre satul preferat al Prinţului Charles, Viscri, ca să vizităm biserica fortificată, monument UNESCO. Am vizitat întâi florile – febleţea lui Anthony -, apoi vechiul lăcaş de cult şi am urcat „pe răspunderea dumneavoastră” în turn, printr-un tunel obscur cu scări strâmte, după care am călcat cu grijă pe lemne udate de ploi şi arse de soare de ani şi ani, care înfăţişau podeaua turnului. Da, chiar ca pe răspunderea noastră. Din fericire nu am avut parte de incidente! Iar drumul a fost pe placul amicului meu:

„The drive to Viscri was very beautiful though the tour of the city was very quick so I can’t comment on the town beyond the fact that it has a historic little church.”

Următoarea oprire a fost Sighişoara, mai exact Turnul cu Ceas. Am urcat aici – Of, iar răul ăla de înălţime şi teama de a nu scăpa camera foto pe jos! – şi am socializat chiar şi cu un grup de spanioli care nu găsea indicatorul cu Madridul. Am avut timp suficient să vizităm toată cetatea. Cel mai mult, Anthony a rămas impresionat de cimitirul din deal, o combinaţie între nou şi vechi, dar şi de stiluri şi obiceiuri. Iar Sighişoara a rămas de atunci oraşul lui preferat:

„My favorite city was Sighisoara. I loved the compactness of it and the setting is stunning with the lush green hills, the walls, the colorful flags strewn across the buildings and the cobblestone steps (and the cemetery was impressive too). It felt very managable and homely.”

Continuând ruta noastră în viteză, am plecat spre Mediaş, unde ne-am oprit să mâncăm mult şi bine. Am apucat să vedem parcul central pe soare şi, bineînţeles, florile! Oprirea a fost mai lungă, fără voia noastră, din cauza ploii de vară cu spume, care ne-a blocat efectiv în restaurant.

„I wish I had seen more of Mediaş since what we saw was limited to about half an hour and the rain ruined any chance of touring the city center.”

Dar asta nu ne-a scăzut moralul. Am continuat drumul, cu o oprire în centrul micuţului şi cochetului Blaj, unde ne-am distrat un pic făcând poze cu umbrelele! Mai spun ceva de flori şi de câte poze cu flori există pe aparatul nostru?

De aici ne-am mai oprit doar în Alba Iulia, unde ne-am cazat si ne-am petrecut seara pe terasă acompaniaţi de un vin roze bun, râsete şi multe poveşti, ca în fiecare seară.

Iar cum Anthony făcea zeci de poze la fiecare floricică pe care o întâlnea, eu şi Geo i-am arătat Ferdinand the Bull, scurt desen animat pe care nu îl ştia. Iar din acel moment a auzit numai „and smeeeell the flowers!” de la noi! 🙂

Sursa foto: www.disneyshorts.org

Comments

comments

LEAVE A REPLY