Rochii cu suflet italian de la Ela Siromascenko

0
Rochii cu suflet italian de la Ela Siromascenko

Am întâlnit-o pe Ela Siromascenko atunci când era la doctorat, iar eu, studentă în primul an de facultate. Îmi era profesoară la un seminar. De atunci o vedeam o fire ambițioasă și foarte pasionată de salsa. Iar peste câțiva ani i-am văzut pe Facebook creațiile impresionante.

Știu că ai studiat jurnalismul și marketing-ul. De ce aceste alegeri?

Am făcut Facultatea de Marketing în ASE, un master în Publicitate și Relații Publice în Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, apoi doctoratul în Științele Comunicării. Alegerile au fost determinate de o serie de factori care își au originea în vremurile în care eram în liceu. Eu aș fi vrut să fac ceva creativ, dar timpurile cereau ceva “pragmatic”, iar designul vestimentar era la nivel de vis și m-am lovit de mitul “artistului muritor de foame”.

IMG_0049

Unde ai lucrat în timpul facultății și după?

Am început să lucrez chiar din primul an de facultate. Am fost, pe rând, operator de interviu, telemarketer pentru o editură, retail auditor. Chiar când dădeam licența, am luat un post de economist în Direcția de Marketing, la o bancă. Apoi, din 2009, am lucrat ca Marketing Specialist până la plecarea în Italia la sfârșitul lui 2011.

De unde pasiunea pentru haine?

Pe când aveam șase ani, pasiunea aceasta se concretiza prin căutarea oricărei bucăți de material și utilizarea ei în infinite combinații în rochiile pe care le realizam pentru păpuși. Eram fascinată de mașina de cusut veche a bunicii, pe care o folosea pentru a face cearșafuri și fețe de pernă. Și la care nu m-a învățat niciodată să lucrez. Pentru mine era ca un instrument magic dar și un pic interzis, despre care știam că are puterea de a uni bucăți de material. 

IMG_0392

Când am început clasa a cincea, prietena mea cea mai bună s-a mutat la Liceul de Artă. Aș fi vrut și eu acolo, ca să fac Design Vestimentar. Nu s-a putut, a intervenit “mitul artistului mort de foame”.

Apoi, în 2010, pasiunea de a face lucruri cu propriile mâini, s-a reaprins când mi-am făcut singură un costum de dansatoare de samba pentru un bal mascat. Am fost încântată de rezultat și am cerut împrumut verișoarei mele mașina de cusut. Am început să fac lucruri simple, cu ce reușeam să învăț din tutoriale pe Youtube și de pe forumul Lucru de Mână. Apoi am început să îmi cumpăr cărți de croitorie, reviste, și peste câteva luni mi-am cumpărat prima mea mașină de cusut. Primele rochițe le-am afișat la birou și la petreceri. Încurajată de colegi și prieteni, de atunci nu m-am mai oprit.

Cum ai plecat în Italia?

Am plecat în Italia la sfârșitul lui 2011, cu o perioadă de mobilitate de 8 luni prin POSDRU și am ales Università degli Studi di Milano. Teza am terminat-o, doctoratul l-am dat în septembrie 2012, apoi am decis să rămân aici. 

De ce ai ales să mergi pe drumul designului vestimentar?

Dacă stau să mă gândesc bine, designul vestimentar m-a ales pe mine. Eu ascunsesem visul într-un sertar și mă resemnasem că va fi doar un hobby. Planul meu era să îmi continuu aici, în Milano, cariera în marketing începută în România. Eram încrezătoare în CV-ul meu și toți mă încurajau că îmi voi găsi un job în marketing imediat. Nu a fost așa. Între timp însă, se întâmpla altceva: când am venit aici, am adus cu mine toate materialele, mașina de cusut, manechinul și instrumentele pe care le acumulasem pentru hobby-ul meu. Când nu cercetăm sau nu scriam pentru teză, coseam. Tot atunci am mai cumpărat cărți, o mașină de surfilat, un alt manechin, noi materiale. La începutul toamnei aveam 15 outfituri nou nouțe de inspirație vintage, cusute de mine. În octombrie 2012, chiar când am început să îmi caut job, am deschis și un mic magazin online pe Etsy, unde am postat cele 15 outfituri pe care le făcusem. În prima săptămâna am vândut 4 produse.

DSC_2852

Apoi, timp de 6 luni, doar O rochie. Asta pentru că, având ca obiectiv căutarea jobului, nu mă ocupam de magazinul online. Pe 7 martie 2013, după al n-lea mail cu “ești minunată, dar am găsit o persoană cu un profil mai potrivit pentru această poziție”, am decis să încetez să mai caut job. A doua zi am luat laptopul în brațe și m-am ocupat de magazinul de pe Etsy, să-l fac să funcționeze. Am reușit. Chiar în ziua aceea a venit o comandă. A doua zi, alta. A treia zi, alta, și de atunci nu s-au mai oprit. În iulie 2013 am deschis firma. La începutul lui 2015, când magazinul de pe Etsy număra deja aproape 300 de produse vândute, am început lucrul la site-ul propriu, pe care l-am lansat în martie. Tot atunci am renunțat la numele Elochka, pe care îl înregistrasem și ca marca, pentru a-mi semna creațiile cu numele meu, Ela Siromascenko. Elochka era un fel de personificare a mea, un diminutiv cu care mă alinta o bună prietenă. Am decis totuși să schimb pentru că am văzut trecerea la semnarea cu numele meu ca pe o maturizare, ca pe o evoluție.

Ce greutăți ai întâmpinat?

Aș putea pune în capul listei scepticismul inițial atât al meu cât și al celor din jurul meu. Nu am absolvit o facultate de design vestimentar. Nu am o mamă, bunică sau mătușă croitoreasă de la care să fi învățat să cos. O altă problemă e lipsa de timp pentru că trebuie să fac simultan munca a 2-3 oameni. Când nu cos, croiesc, când nu croiesc, fac pachete și expediez, când nu fac pachete scriu și răspund la emailuri și mesaje, plănuiesc colecții, ședințe foto, cumpăr materiale sau am întâlniri cu cliente.

Ce te-a motivat?

Primele comenzi. Senzația de a ști că din mâinile tale a ieșit ceva concret, palpabil, pe care cineva l-a apreciat și pe care a fost dispus să cheltuie o sumă de bani, e aproape imposibil de descris în cuvinte. Mi-am conturat un stil care acum e recognoscibil, un stil vintage cu accent pe anii 50, dar modernizat și adaptat la tendințele momentului. Apoi au venit și primele feedback-uri în magazin, primele mesaje de la cliente fericite, au început să sosească poze de la evenimentele la care au purtat creațiile mele, și asta mi- dat o energie pe care, recunosc, inițial nu o aveam.

Cum ai învățat meserie?

Activitatea mea  început  “omul bun la toate”. De când am deschis și până acum, eu sunt cea care face tot: design, producție, marketing, administrație.  Sunt vreo 4 meserii aici. Partea de marketing era parțial rezolvată. Însă cele  două meserii principale pe care le-am avut de învățat au fost designul și croitoria. Încă mai învăț și e un proces care cred că nu se va termina niciodată pentru că pe măsură ce propun modele noi se pun și probleme noi de construcție, de adaptabilitate la cerințele și măsurile clientelor.

DSC_2727e

Ce designeri te inspiră?

Aș începe cu Christian Dior. Apoi John Galliano când era la Dior. Dar și nume mai noi cum ar fi Elie Saab, Krikor Jabotian, Zuhair Murad. Dintre casele italiene, obsesiile mele sunt Dolce&Gabbana și Valentino. Iar dintre designerii români, îmi plac Ludmila Corlateanu, Rhea Costa, Ersa Atelier.

Povestește-mi despre cele mai importante creații ale tale…   

11745355_874475295921161_1232435312274158100_n

Dacă ar fi să aleg, le-aș alege pe cele de care mă leagă experiențe emoționale intense: rochia pe care am realizat-o pentru o mireasă din Washington, al cărui soț mi-a scris după nuntă pentru a-mi mulțumi că datorită mie soția lui a fost cea mai frumoasă mireasă din lume și a arătat ca un înger; o altă rochie de mireasă a făcut înconjurul lumii pentru că mireasa era australiancă (rochia am trimis-o, deci, în Australia) iar nunta a avut loc la Las Vegas; o rochie pentru un bal de sfârșit de an al unei tinere de 18 ani din New York care a economisit bani câteva luni pentru a și-o putea permite. 

Pe de altă parte, există și creații pe care le consider importante pentru că au reprezentat un salt la nivel de complexitate și spectaculozitate a modelului, cum ar fi rochia neagră Sofia din colecția Toamnă/Iarnă 2014/2015, sau o rochie de seară albastră cu corsajul acoperit cu dantelă brodata cu mărgele și paiete, aplicată manual pe o bază din tulle transparent, realizată pentru o clientă.

Ce obiect vestimentar îți place să creezi cel mai mult și de ce?

Cu siguranță rochiile. Majoritatea modelelor pe care le realizez sunt rochii, iar în ultima vreme în colecții am pus mult accentul pe rochiile din tulle. 

Ce materiale îți place să folosești?

Îmi plac materialele care accentuează feminitatea, care dau senzația de diafan, dar și o notă luxuriantă. Includ aici tulle-ul, dantela, broderiile din mărgele și paiete, taftaua și shantungul de mătase, dar și bumbacurile cu imprimeu floral.

DSC_3115

Care este sursa ta de inspirație?

Modelele mele sunt de inspirație vintage, cele mai multe cu accent pe anii 50, deci inspirația vine în principal din moda acelor vremuri. Apoi, de multe ori o idee de rochie poate porni chiar și de la un material pe care îl descopăr. Pe de altă parte, Italia este un tărâm foarte bogat în surse de inspirație la tot pasul, de la moda străzii la arhitectură-de aceea colecția Toamnă/Iarnă 2015/2016 este a treia inspirată de Napoli.

Am văzut că cineva ți-a cerut o rochie de mireasă albastră. Totuși, care a fost cea mai ciudată cerere de creație pe care ai avut-o?

Cea mai ciudată cerere de creație pe care am avut-o a fost să fac două rochii pentru un eveniment după o nuntă. Piesele erau inspirate de costumele tradiționale finlandeze. 

Ai de gând să îți lansezi o linie de haine în România?

Am deja două magazine online prin care vând în toată lumea, deci inclusiv în România. Deocamdată modelul de business este distribuția directă, pe comandă, către clientul final. Deschiderea de magazine fizice în diverse locații e doar la nivel de vis îndepărtat. 

Din ce țări ai avut comenzi de haine?

În ordinea numărului de comenzi, țările în care vând și am vândut sunt: Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Italia, Canada, Franța, Irlanda, România, Elveția, Olanda, Germania, Suedia, Finlanda, Spania, Noua Zeelandă, Singapore, Japonia, Slovacia. 

Cum decurge o zi normală din viața ta?

Ceasul sună de obicei la 6:30. În perioade disperate cu livrări una după alta, la 6:00, la 5:00, am reușit să îl pun și la 4:00. În câteva rânduri nu a sunat deloc pentru că am “legat” două zile cosând încontinuu pentru că aveam de terminat urgent o comandă. 

icm_fullxfull.44362319_sgq3eu8h1pwcck0wokk0

Pe la 8:00, după cafea, reușesc să mă apuc de ce am de făcut în ziua respectivă: desenat tipar, croit, cusut. Pe parcursul zilei mă mai întrerup cu răspunsuri la mesaje/emailuri. Pauza de prânz durează o oră. La 21:00 cina, după care mai lucrez până spre miezul nopții. Sunt și zile care nu se încadrează în acest tipar, uneori am întâlniri cu clientele. Apoi sunt și zilele în care merg să cumpăr materiale. Și, bineînțeles, zilele în care lucrez la rochiile pentru colecții.

IMG_6449

Ce alte pasiuni/hobby-uri mai ai?

Dacă m-ai fi întrebat acum 2 ani, ți-aș fi spus pe primul loc dansurile latinoamericane (salsa). Am dansat intens mai bine de 5 ani. Dar de când m-am mutat aici, ironic, am ajuns să dansez cam o dată pe an. O pasiune constantă este bucătăria italiană și napoletană, spre bucuria iubitului meu. Mai sunt lectura și călătoriile. 

Care este cea mai mare mulțumire a ta? 

Bucuria clientelor mele. Momentele când primesc mesajele lor în care îmi spun că rochia le vine perfect, că sunt fericite. Mai sunt și fotografiile în care poartă rochiile mele la un eveniment important. 

Ce și cine te-a ajutat cel mai mult în parcursul tău?

Ceea ce m-a ajutat e o combinație între pregătirea mea anterioară în marketing și comunicare, și o mare încăpățânare. Poate și puțin curaj amestecat cu nebunie. 

Lista de “cine” e foarte lungă, am avut norocul să am în jurul meu persoane care au contribuit la definirea acestui parcurs. Cel mai mult m-a ajutat mama. Apoi restul familiei, iubitul meu și familia lui, pentru că primele comenzi le-am făcut în sufrageria lor.

Ai de gând să dezvolți afacerea în următorii ani? Cum?

Absolut. Pentru viitorul apropiat, intenționez să angajez o croitoreasă, care să mă ajute cu realizarea comenzilor. Așa voi avea timp pentru a crea colecții mai ample și de a mă ocupa de promovarea brandului. La nivel de gamă de produse, voi oferi mai multe modele de rochii de mireasă.

Ce așteptări ai de la tine?

În esență, vreau să continuu să îmi dezvolt tehnicile atât la nivel de design cât și de construcție a rochiilor, să recuperez “handicapul” de a nu fi studiat într-o facultate de modă, să fac din numele meu un brand care să dureze în timp mai mult decât mine. Ceva de lăsat în urmă copiilor mei, să zicem.

IMG_9776e

Ela Siromascenko înseamnă rochii de seară, de bal, de gală și de mireasă în stil vintage, realizate pe comandă, vândute prin intermediul celor două magazine online proprii (www.elasiromascenko.etsy.com și www.elasiromascenko.com) și expediate în toată lumea. Fiecare rochie este realizată în atelierul propriu, pe baza modelelor din colecțiile lansate de două ori pe an și propuse în magazinele online, dar și pe baza cererilor de personalizare propuse de fiecare clientă în parte. Se pot realiza modele complet noi și unice, atât timp cât se încadrează în stilul general al brandului. Creațiile Ela Siromascenko ajung să fie purtate la evenimente speciale, dar și piese de colecție în garderoba iubitoarelor stilului vintage.

Deschiderea atelierului propriu în Milano, la începutul lui Decembrie 2015, a însemnat pentru brandul Ela Siromascenko posibilitatea de a primi clientele într-o atmosfera eleganta, în ton cu stilul modelelor propuse, dar și o extindere a gamei bridal. Atelierul a devenit în scurt timp foarte căutat de miresele din întreg nordul și centrul Italiei, care caută rochii neconvenționale, personalizate.

*material realizat pentru revista Femeia. Interviul a apărut într-o variantă mai scurtă în numărul de noiembrie 2015 al revistei.
Foto: arhiva personală a Elei

Comments

comments

LEAVE A REPLY