Independenţa editorială este doar un mit?

0
Independenţa editorială este doar un mit?

Independenta editoriala este inteleasa ca un derivat al democratiei, in care nicio institutie a statului nu ar trebui sa se amestece in treburile interne ale unui ziar. Acesta trebuie sa-si alcatuiasca singur subiectele si orientarea lor. Conceptul include, deasemenea,  independenta jurnalistului in sine. Cand jurnalistul detine o informatie si urmeaza un subiect, el hotaraste sa isi decida singur unghiul de abordare al materialului in baza interesului public, a datelor avute la dispozitie, cu cel putin doua opinii luate de la consultanti sau experti din domeniul respectiv si, obligatoriu o reactie de la cel/cei care sunt subiectul articolului.  (Renne.ro)

Independenta editoriala poate fi grav afectata de:

Presiuni ale autoritatilor: presiuni asupra jurnalistilor si institutiilor de presa venite din partea unor institutii ale statului (anchete ale politiei, parchetului, garzii financiare sau altor institutii ale statului având drept scop intimidarea presei, arestare sau retinere în vederea cercetarii, presiuni pentru divulgarea surselor confidentiale venite din partea organelor de ancheta, confiscarea sau copierea datelor din computere, confiscarea sau copierea unor documente, interceptarea comunicatiilor, introducerea unei legislatii defectuoase care afecteaza presa sau refuzul de a reforma legi, etc.).

Presiuni politice: presiuni asupra jurnalistilor si institutiilor de presa venite din partea unor oameni politici sau partide (presiuni organizate, facute cu scopul exclusiv de a proteja interesele politice ale unor partide sau ale unor oameni politici; includ si folosirea de catre partide sau oameni politici a institutiilor statului în acest scop).

Presiuni economice: presiuni asupra jurnalistilor si institutiilor de presa venite din partea unor companii sau oameni de afaceri (oferirea de contracte de publicitate, contracte de publicitate anulate, conditionarea pastrarii acestor contracte de nepublicarea unor informatii sau de concedierea unor jurnalisti etc). – (Raportul FreeEx 2006, Agenţia de Monitorizare a Presei, Bucureşti  2007)

Redactorul sef in raport cu patronul

Patronul este cel care investeste bani in produdul media, deci cel care „face legea” in redactie. Poate controla produsul prin alocarea resurselor financiate dupa placul sau (de exemplu, poate decide sa nu aloce suma necesara pentru realizarea unei anchete). El este cel responsabil in fata legii pentru continutul editorial si tot el poate influenta politica editoriala. Patronul poate fi un om de afaceri, un politician, o companie de media ce urmareste produsul sau alta companie ce nu are afaceri si in alte domenii.

Daca redactorul sef nu are un contract editorial ce ii poate garanta independenta, el va simti presiunea puternica si restrangerea drepturilor sale de catre proprietar si va fi nevoit sa faca compromisuri editoriale pentru a nu-si risca locul de munca.

Jurnalistul in raport cu redactorul sef

Independenta jurnalistului depinde in mare parte de contractul si de relatia redactorului sef cu patronul. Daca redactorul sef nu are un contract clar de garantare a independentei si daca accepta ca patronul sa intervina in redactie in functie de interesele sale personale, si nu in functie de interesul public, jurnalistii vor avea de suferit deoarece redactorul sef le va impune vointa patronului indiferent de politica editoriala (care, din pacate, de obicei nu se face publica – in Romania). – (LRP, S2: Cui apartine libertatea presei: ziaristului sau patronului?)

Reglementari partial aplicate:

Conform documentului CRP din noiembrie 2006:

  • Patronii nu pot impune editorilor sau jurnalistilor incalcarea normelor etice ale profesiei. La randul lor, editorii nu pot impune jurnalistilor incalcarea acelorasi norme.
  • Patronii nu pot impune editorilor sa sustina campanii de presa impotriva unor adversari politici, de afaceri sau de orice alta natura, prin distorsionarea realitatii, prin ocultarea adevarului, prin introducerea unor argumentatii mincinoase.
  • Patronii nu pot impune editorilor sa raspunda disproportionat, eventual chiar prin mai multe vehicule mass-media ce apartin aceluiasi proprietar, la materiale critice, solid argumentate si de interes public, facute publice prin alte mijloace de informare in masa.
  • Patronii nu se vor folosi de jurnalisti in incercarea de a schimba structurile redactionale sau persoanele desemnate. Aceleasi obligatii le incumba managementului si editorilor.

De ce partial aplicate? Deoarece am asistat recent, in campania electorala din 2009, la campanii de presa nu atat impotriva unui candidat (Traian Basescu), cat in favoarea celuilalt candidat (Mircea Geoana) – “Antenele”, “Realitatea TV”, in timp ce altii au preferat sa se transforme intr-un fel de presa de partid – “B1TV”. Am asistat la distorsionarea realitatii in care patroni de presa au promovat un filmulet fals in care presedintele lovea un copil (este imposibil ca oamenii ce fac montaje in presa sa nu fi observat ca este trucat!!!), la argumentatii mincinoase din partea jurnalistilor, moderatorilor trusturilor respective. Patronii s-au folosit de jurmalisti pentru a-si satisface interesele financiare, distrugand credibilitatea mass mediei pentru o lunga perioada de timp.

Rolul si drepturile jurnalistului in Codul Deontologic: respectate sau incalcate?

ROLUL JURNALISTULUI (pe scurt)

1.1. Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea dreptului publicului de a fi informat.

1.2. Jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele – aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile – în virtutea dreptului publicului de a fi informat.

1.3. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. În relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună-credinţă.

1.4. Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi abuzul de orice fel.

2.2.1. Informaţia trebuie delimitată clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile în acest sens.

2.2.2. Jurnalistul va verifica informaţiile în mod rezonabil înainte de a le publica şi va exprima opinii pe o bază factuală. Informaţiile vădit neadevărate, sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt

false nu vor fi publicate.

2.2.3. În chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate.

2.5.3. Jurnalistul va evita să se afle într-o situaţie de conflict de interese. Se recomandă separarea activităţilor editoriale ale jurnalistului de cele politice şi economice.

2.6.1. Jurnalistul îşi va exercita profesia conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de Statutul Jurnalistului şi prezentul Cod Deontologic.

DREPTURILE JURNALISTULUI (pe scurt)

3.2. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.

3.4. Jurnalistul are dreptul la clauza de conştiinţă. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Aceasta libertate derivă din obligaţia jurnalistului de a informa publicul cu bună-credinţă.

3.5. În virtutea bunei practici de separare a activităţilor economice de cele editoriale, jurnalistul are dreptul de a refuza să atragă contracte de publicitate sau sponsorizare pentru instituţia de presă la care lucrează.

Insa, de prea multe ori jurnalistul prefera profitul sau comoditatea in pofida profesionalismului. Astfel, multi “jurnalisti” nu mai pierd timpul verificand informatii, incercand sa informeze corect. Altii, pur si simlu se complac in diferite situatii de conflict de interese sau de incalcare a dreprurilor lui, sau mai bine spus, renuntarea la drepturile sale, pentru a nu supara sau deranja patronul, pentru a nu-si pierde locul de munca relativ sigur si “caldut”.

“Managerii de la cinci din cele zece pieţe de desfacere au pierdut contracte, după publicarea de articole care au creat probleme agentiilor de publicitate. Doi alti insideri au susţinut ca nu exista nicio cunoaştere a situaţiei de la instituţiile lor, în timp ce alte doua piete aceste lucruri nu au fost raportate. Cu toate acestea, doar patru manageri consideră că este necesar de a avea o clauză specială în contractele de publicitate de a proteja independenţa editorială. (“Este un prim pas, dar acesta este un proces pe termen lung, pentru că problema se află cu mentalitatea oamenilor”.). Alţii nu consideră că o astfel de prevedere este necesara pentru ca “ar putea da idei de publicitate” . Radio Mix a introdus o clauză specială în contractele sale, care stipulează că în mod clar răspunderea editorială revine la postul de radio.” (The Business of Ethics, the Ethics of Business, Romania, By Razvan Martin)

Dreptul la replica pe care jurnalistul are responsabilitatea sa-l acorde persoanelor implicate in articolul sau, poate fi periculos. Prin el se poate exercita un tip de control al statului asupra continutului editorial – distragerea atentiei de la subiectul initial in vederea acoperirii sau amanarii lui, oferirea de noi subiecte ce par mai importante decat cel initial, incercarea de a schimba opinia publicului si inclusiv, pe cea a jurnalistului ce nu are suficiente informatii pentru a avea o opinie clara asupra lucrurilor.

Independenta editoriala, astazi

Traim intr-o tara in curs de dezvoltare in care “media este o afacere de interes public”, politica editoriala nu este publica pentru toate canalele media si in care coruptia este inca “in floare”. Aici, independenta editoriala capata contrur de mit sau de realitate, in functie de institutiile media. In opinia mea, incepem sa avem in redactii, acum din ce in ce mai multe, reala independenta editoriala (MediaPro, Evenimentul Zilei, Adevarul, Curierul National, Cotidianul etc) deoarece au stiri echilibrate, echidistante, nu “tin” cu nimeni si nu “infunda” pe nimeni.

Avem parte si de mituri in ceea ce priveste independenta editoriala. Un bine-cunoscut caz este cel din mai 2003 de la Europa FM, cand s-a iscat un scandal din cauza presiunilor politice asupra programelor de stiri. Directorul departamentului de stiri si inca doi colegi ai sai au demisionat din cauza cenzurii impuse de conducere pentru a impiedica transmisia unor stiri legate de anumite tranzactii ale guvernului in domeniul aviatiei. (Romania – Manuela Preoteasa)

Cazuri exista si astazi, insa nu multe mai ies la suprafata ( Adevarul, Academia Catavencu, si nu in ultimul rand, Cotidianul).

Concluzii

Poate ca presa romanesca asteapta jurnalisti drepti, cinstiti si care sunt dispusi sa se puna in serviciul publicului. Cand toti jurnalistii vor avea aceasta constiinta morala, patronii ce vor sa se implice in politica editoriala vor fi descurajati de faptul ca vor ramane fara oameni in radactie. O alta solutie ar fi contractele puternice ce vizeaza independenta jurnalistului.

Comments

comments

LEAVE A REPLY