Am fost ghid turistic pentru o zi!

0
Am fost ghid turistic pentru o zi!

Cum urmez un curs de agent/ghid de turism, am ajuns și la partea practică. Nu știam exact ce am de făcut când am ales excursia asta, bănuiam că o să stau pe primul loc din autocar și o să citesc de pe foi niște informații bine pregătite de acasă.

Însă, la întâlnirea de dinainte de excursie, cu toți ghizii, surpriză! Aveam să fiu ghid static în Lovech (un oraș în care nu am mai fost) și să preiau, pe rând, trei grupuri de turiști cărora să le prezint partea veche a orașului. No, buuuun…

Am plecat de vineri seară pentru ca sâmbătă până la ora 12:00 să am timp să mă plimb prin orășel, să văd unde poate parca autocarul fără probleme, care sunt terasele la care se poate mânca, să studiez cel mai bun drum către cetate și să-mi aleg punctele în care voi ține speech-uri: nu trebuia să fie nici prea multe, că obosesc lumea cu opririle și adunările, nici prea puține, să prezint obiective prea din urmă sau prea devreme.

Prima încercare

La ora 12 fără ceva a sosit primul autocar. I-am întâmpinat veselă pe turiștii nerăbdători de a vizita unul dintre cele mai vechi orașe ale Bulgariei. 44 de turiști. Nu a fost ușor să-i văd pe toți adunați în jurul meu și să mă concentrez în același timp la istoria pe care mi-o propusesem să le-o prezint. Evident…emoții mari, mi-a tremurat vocea – mai trebuia să vorbesc și tare să fiu sigură că mă aude toată lumea – m-am bâlbâit nițel, apoi le-am mărturisit că mă bucur că mă ascultă, că-s primul meu grup de turiști. Tineri și voioși, m-au încurajat cu aplauze (pentru care le mulțumesc enorm). Am reușit să le vorbesc despre Lovech într-o istorioară naturală, cu câteva ezitări. Ne-am mai oprit în câteva locuri și m-au ascultat cu interes, iar asta mi-a dat încredere în mine. Ne-am dus până sus la cetate, de unde ne-am întors împreună la terasele de lângă Podul Acoperit, să mâncăm și să bem o Zagorka rece.

A doua oară, mai bine!

Sosit și al doilea grup, deja nu mai aveam emoții. Mi-am corectat micile scăpări din prezentare și totul a decurs și mai bine. Oameni simpatici, așteptări medii, dornici de plimbare. Grupul ideal. Aici am primit și câteva întrebări 1-1 și m-am bucurat că m-am documentat suficient de bine încât să nu mă pună în dificultate. Că cel mai urât pentru un ghid e să răspundă cu „nu știu”. Ei, pe cât posibil, încerc să le știu pe toate!

Am făcut glume, reușit să țin sus tonusul grupului și să le aduc zâmbetul pe buze fix când se săturaseră de urcat scările spre cetate. Cred că am prins mișcarea! 🙂

Din păcate, timpul a fost mult mai scurt, pentru că dintr-un mic decalaj, autocarul al treilea era deja pe drum. I-am lăsat la intrarea Cetății Hissar și am coborât repede treptele – pe care nu am reușit să le număr chiar dacă le-am urcat de 4 ori într-o zi ca să răspund exact la ”cât avem de urcat?” – am traversat cartierul Varosha, am trecut podul și am fugit spre parcare. În câteva minute, a apărut și autocarul 3.

 

Ultima dată, cel mai greu

Deja știam bine ce aveam de făcut, mă simțeam în orașul ăla de cel puțin o lună și eram tare relaxată. Numai că, încă de la coborâre, grupul de turiști nu mai semăna cu precedentele. Persoane mai în vârstă, obosite (Lovech era pentru acest grup ultimul obiectiv), supărate că aerul condiționat din mașină nu mergea bine. În fine, acel grup nu mai avea chef de multe lucruri. Asta m-a obligat pe mine să-mi schimb strategia. Pentru prima dată a trebuit să mă impun când am adunat grupul, ca să mă asculte. Pentru prima dată, am simțit nevoia să le precizez că nu sunt obligați să facă acest tur (pe care – atenție! veniseră special să-l facă). Dar am preferat să țin lângă mine oameni care cât de cât vor să afle o informație nouă, iar celorlalți să „le dau voie” să stea la terase cele două ore/două ore și jumătate avute în Lovech. Așa că îndată am pierdut o mică parte din grup și am reușit să le captez atenția celorlalți prin alt tip de prezentare: mai formală, pe un ton mai serios. Nu a mai fost loc de glume până la finalul turului și nici de opriri dese. Am cumulat prezentarea a câtor două obiective la fiecare oprire pentru că oamenii nu mai aveau răbdare. Și chiar și eu stătusem o zi întreagă în soare.

Ce mai include turul

Îndată ce mi-am terminat și ultima prezentare, am vizitat și eu două dintre minunile naturale ale Bulgariei, incluse și ele în circuitul acestei excursii: cascadele de la Krushuna și Peștera Devetashka.

Cascadele Krushuna

Sunt parte din Parcul natural Maarata și impresionează pe oricine prin frumusețea sălbatică, prin cele zeci de văluri albe de apă, căderi în trepte și prin nuanța turcoaz-verzuie a apei. Nuanța se schimbă în funcție de sezon și trece de la verde închis până la albastru-clar.

 

Peștera Devetashka

Este unul dintre cele mai frumoase locuri vizitate până în prezent. Pășești în ea printr-o intrare monumentală de 30 de metri înălțime, iar peștera se deschide apoi cu un hol imens, iluminat natural prin cele patru goluri. Doar te uiți în sus și nu mai ai cuvinte! Din acest hol, peștera se continuă cu aproape 2,5 km, însă nu este amenajată. În întuneric locuiesc 30.000 de lilieci pe care îi vei auzi în ecouri chiar de la intrare. În 1996, când a fost declarată arie naturală protejată de importanță internațională. ***

Nu-i ușor să fii ghid, dar e foarte frumos. Cân d am aflat că trebuie să fac trei prezentări identice în aceeași zi, mă sperasem, crezând că o să mă plictisesc. Însă nu s-a întâmplat asta. Mi-a dat ocazia să-mi îmbunătățesc speech-ul de la un grup la altul și să cunosc mai multe feluri de turiști. Ceea ce a fost minunat!

Vrei și tu să vii în această excursie? Oxigen Tour o organizează din nou în datele de 26 august, 16 septembrie și 14 octombrie.

Comments

comments

LEAVE A REPLY