Afundaţi în comunism: Cu bune şi cu rele

0
Afundaţi în comunism: Cu bune şi cu rele

După douăzeci de ani de la încheierea regimului comunist şi de când s-a pensionat, doamna Constantina Dumitrache îşi aduce aminte, cu bune şi cu rele, cum şi-a făcut meseria în acea vreme…

 

Ce profesie aţi avut?

Învăţătoare, gradul I.

Cum arăta învăţământul în perioada comunistă faţa de acum?

Învăţământul în perioada comunistă era mult mai bine organizat, mai serios, mai ordonat, mai disciplinat, mai eficient, deşi programele şi manualele erau mult mai încărcate. Elevii erau mai interesaţi pentru pregătirea lor intelectuală atât în cadrul desfăşurarii orelor de curs, cât şi în pregătirea studiului individual. Controlul temelor, rezolvarea testelor şi discutarea greşelilor în mod individual sau colectiv aveau ca scop descoperirea problemelor neînţelese şi revenirea asupra lor cu multe exerciţii – uneori în clasa, dar de cele mai multe ori după ore, deoarece materia era foarte încarcată şi nu-ţi lăsa timp…

Şi credeţi că pentru dumneavoastră a existat vreun avantaj în acea perioadă?

Da! Dacă te pregăteai bine şi-ţi făceai datoria la clasă corect şi conştiincios, iar în urma inspecţiilor destul de dese erai apreciat în procesele verbale, aveai şansa acordării unui salariu de merit. Se acorda foarte rar, în anumite şcoli, pentru un singur cadru didactic la învăţământul primar sau gimnazial. Am fost avantajată până la pensionare.

Aveţi vreo amintire placută de atunci? Care?

Bineînţeles! Nu am lăsat niciun elev fără cunoştiinţele minime de citit, scris, socotit şi câteva idei principale însuşite la celelalte obiecte, în condiţiile în care nu aveam voie să lăsăm repetenţi, iar dezvoltarea intelectuală şi psihică nu era la fel pentru toţi elevii. De multe ori trebuia să insist pentru amânarea şcoalrizarii lor pentru un an. Era greu pentru că era nevoie de avizul medicului, dar şi mai greu era obţinerea acordului părinţilor, mai ales pentru copiii, care aveau nevoie de şcoli speciale. Primirea de pionieri era o activitate mult aşteptata de elevi şi părinţi. Erau foarte fericiţi. Careurile pioniereşti pe şcoală, care se desfaşurau după un ritual impresionant (eu fiind şi comandant de unitate), mobilizau elevii şi cadrele didactice la care participau cu plăcere.

Dar amintiri neplăcute?

Am şi amintiri neplăcute…Multe activităţi extraşcoalre patriotice, obligatorii, care se desfăşurau în singura zi liberă – duminica – la care participau atât cadrele didactice, cât şi elevii. Cel mai rău era când trebuia să mergem la cules de spice în cadrul acţiunii “Spic cu spic patriei snop” – când parcurgeam distanţe foarte mari -kilo­metri – cărora li se adăuga şi căldura verii. Aveam multe şedinţe fără niciun efect pozitiv, care imi ocupau timpul fără rost, iar manualele foarte încărcate cu multe cunoştinţe greu de asimilat este o altă amintire neplăcută.

Ai fost de acord cu revoluţia şi cu ce s-a întâmplat acolo?

Revoluţia a fost un eveniment istoric, care oricum s-ar fi produs, mai violent sau mai paşnic, mai devreme sau mai târziu, indiferent de acordul meu. Nu am fost şi nici acum nu sunt de acord cu finalul ei. Desfăşurarea procesului si condamnarea la moarte a conducatorilor ceauşişti a fost incorect şi inuman.

Comments

comments

LEAVE A REPLY